Pierduţi…
7 Septembrie 2010 | 
Lansat de: Cuvintele… Uneori am sezaţia tot mai acută că ne-au fost date nu pentru a ne ajuta, ci pentru a ne împiedica. Că menirea noastră nu e aceea de a inventa mereu altele şi altele, tot mai sofisticate, ci, pur şi simplu, aceea de a scăpa de ele. Ditch the fucking words! Dar nu, nouă ne place să ne pierdem printre ele, să ne ascundem după ele, lîngă ele, sub ele… Le-am transformat din simple unelte de transmitere a informaţiei, în unelte de mascare şi criptare a informaţiei. Cît de stupid poate fi: să foloseşti multe cuvinte şi tone de energie ca să nu spui nimic. Sau să nu se înţeleagă ce spui. Sau să laşi loc de… interpretări. Sunt convins că fiecare a avut cel puţin un moment în viaţa sa, cînd, într-o comunicare cu cineva, n-aţi reuşit să vă înţelegeţi după mult timp pierdut, multă energie cheltuită şi multe cuvinte risipite. Şi că, apoi, totul s-a clarificat într-o secundă după un scurt schimb de priviri. De ce nu v-au ajutat cuvintele? Pentru că fenomenul comunicării se poate desfăşura şi pe alte canale. Creierul vostru, spiritul, sufletul, cum vreţi să-i ziceţi, a simţit asta şi a deschis canalul alternativ. Numai că ni se întîmplă doar în situaţii de urgenţă.
Măcar de le-am face simple cuvintele. Dar, nuuu! E mai simplu să spui “cînd silueta ta diafană mi-a trecut ravisant prin faţa ochilor am simţit o plutire nepămîntească născîndu-se în fiinţa mea şi lumea interioară mi s-a prăbuşit la picioarele tale” decît “eşti frumoasă şi sunt îndrăgostit de tine”, aşa-i? O să ziceţi că prima variantă e mai romantică şi poetică. Băi, dar femeia aia nu trebuie să ştie şi ea de la ce porneşte romantismul şi poezia? Dă-i informaţia întîi, la naiba! Sau voi instalaţi programe pe calculator fără a avea sistem de operare? 
Pierduţi printre cuvinte, ăştia suntem. Asta sunt şi eu acum, cînd scriu rîndurile astea. Vomit cuvinte într-o ordine calculată şi se cheamă că sunt “cult”. Şi pun pariu că n-aţi înţeles nimic, fiindcă e informaţie criptată. Dar dacă am face un schimb de priviri sunt sigur că aţi înţelege.
Cum bine zic băieţii de la Pink Floyd mai jos. We just can’t win! Mda, iar sunt în perioadă cînd ascult rock psihedelic. Şi băieţii “roz” sunt cei mai tari. Chiar dacă şi ei se pierd printre cuvinte…
Aterizat în: Saturnisme | 
Tags: cuvinte, dragoste, evolutie, extraterestru, femeie, ginduri, iubire, muzica, viata
Am citit pe Lorelei…apoi pe tine.
Si ma bucur ca avem pareri similare in privinta filfizofilor.(nu…n-am gresit).
Nuta Gangan´s last [type] ..nevoie
Aaa, era “filozofilor” acolo? Iniţial citisem “filfizonilor” :))
Deja suntem trei. Ne mai adunăm şi poate punem de o răsturnare a filozofiilor inutile :)
Mult prea tampiti pentru viata pe care ar trebui doar s-o traim si nu s-o critpam si decriptam.
fanel´s last [type] ..O mizerie…
Dacă eram tîmpiţi măcar aveam o scuză. E vorba de multă ignoranţă, inclusiv din partea unora de la care ai putea avea nişte pretenţii măcar de o deschidere mai mare, în loc de obtuzitatea cruntă de care dau dovadă.
Lost in translation, ha? Vrei sa-ti torn eu o poezie? :d Imediat o fabric! O, tu, datatorule de sensuri absconse ce impaienjenesc intelesurile primare ale fiintei! Please, opreste-ma! Ma transform intr-o poetesa.
E greu sa spui adevarul. Direct, in fata, pe sleau. Stiu. E mai la indemana sa-l ascunzi in cuvinte. Of, cand s-or invata minte?
Lorelei´s last [type] ..Energie
Cred că a deveni poetesă ar fi totura supremă pentru tine :))
Dac-ar fi vorba numai de spus adevărul! Ăla se ştie că e greu de rostit. Nici mie nu mi-e uşor totdeauna. E vorba de faptul că ne pierdem printre cuvinte inutil. Chiar şi atunci cînd încerci să ascunzi adevărul în cuvinte, o poţi face utilizînd unele clare şi simple. Dar nu, trebuie să folosim “complicăciuni” şi scenarii complexe.
-viata o si decriptezi cand o traiesti,daca nu or fi unii care s-au nascut cu ea decriptata de-a gata sau cei care inchid ochii.
-nu cred ca trairea vietii elimina decriptarea,inchipuie-ti daca s-ar intampla asa…
-nici eu nu sunt de acord cu complicarea lucrurilor,dar aproape mereu cand am avut in viata mea complicatii a fost cand refuzam,respingeam ceva.
-vor fi multi care vor descoperi aceasta la ei insisi.
-viata nu e un joc in care daca vrei nu te complici,in viata vrand nevrand te complici,de ce sa negam asta.
-in privinta comunicarii,ce va sperie?
-caci acestea sunt reactii de frica:nu comunica cum poti tu daca altii au facut-o inaintea ta “stintificii au demonstrat deja aceasta,tu nu demonstrezi nimic doar daca ai tacea si da din cap”stintificii inca nu ne-au dat noua viata de-a gata traita .
sau:nu-l ajuta pe celalalt in incercarea de a se ajuta in iesirea din mocirla in care s-a bagat zicand privindu-i corpul frumos”esti frumoasa asa cum esti,nu te mai plange ca nu vin cavalerii poeti sa-ti trezeasca simturile intru curatirea ta”.
-inca de la varste fragede complicatiile s-au varat in mintea noastra.
-eu privesc la copilul meu:el asa cum e ,e simplu si frumos.dar cum se vara o complicatie in mintea sa ,datorita lasitatii de care dau dovada unii in a spune adevarul,parca devine recipient de hrana pt complicatii.
-datoria mea sufleteasca in fata lui si a oamenilor e sa nu maresc complicatile mai mult decat sunt,adaugand si complicatile mele.
-eu ii ajut clarificand in mine, inainte de a expune lor,ceea ce ar putea sa le trezeasca lor reactii de complicare.
-in nici un caz nu fug de complicare caci asa as fugi de mine insami si de ei.
-eu sunt clara,luminoasa ca fiinta,de ce as fugii de ceva ce risc sa dobandesc.
-se zice ca daca nu risti ,doar din frica de a dobandi lucruri neplacute tie,nu castigi.
-luati exemplul copiiilor cat risca ei,nestiind bietii ca odata devenind maturi vor fi huliti de peste toate gardurile ca sunt complicati,prea complexi,prea enigme,prea lipsiti de pretentii,prea criptati,prea inutil filozofi,etc….
-da,ai inteles Saturnianule:cuvintele ni-s date pt a nu ne impiedica cand vrem sa ne ajutam.
-caci asa e ca sunt multi impiedicati in viata ,dar asta doar din cand in cand,caci daca ei ar fi permanent ar insemna ca ei nu sunt mai mult decat propria impiedicare.
-daca traim cu iluzia aceasta,ne incurcam mai mult.
-eu in fata copilului meu daca cred in propiile frici ii ofer un sentiment de nesiguranta,in locul unuia de iubire luminoasa,si imi e clar ca il incurc mai mult daca nu ajung sa constientizez asta.
-credeti ca imi e usor sa-mi inteleg copilul,oamenii cu placere, sau sa inteleg oamenii punandu-le conditia ca eu nu pot iubi daca nu aleg printre ei pe cel mai simplist.
-simplitatea veritabila ea este in fiinta omului de cand se naste si pana moare.
-de ce as nega,respinge complicarea,daca stiu ca simplitatea imi e prieten de incredere,un prieten mai profund decat complicatiile.
-nu am alaturat intamplator cuv.simplitatea cu increderea,caci daca esti constient de simplitatea din tine,increderea ti-o ofera ca prieten.
-nu-ti e oferita simplitatea pt a o folosi ca unealta impotiva celor complicati.
-plus ca ne complicam incercand a avea control asupra simplitatii odata constietizata.
-nimic din fiinta noastra nu este folosit ,controlat ci daruitul roadelor cu care am fost inzestrati este mai util.
Adevarul nu se utilizeaza ci se ofera roadele lui.
toteu´s last [type] ..Iubesc comunicarea
iar am trecut pe blogul meu comentariul,caci e cam lung si destul de veridic…
toteu´s last [type] ..Iubesc comunicarea
Lasă, măă, că şi cuvintele au farmecul lor, chiar dacă sunt încurcă lume.:)) )
Uită-te şi tu ce melodie frumoasă au ăştia de la Pink Floyd, este una dintre preferatele mele…:)
asel´s last [type] ..Sfârşitul verii
E adevarat, ne pierdem in cuvinte, dar de multe ori tot cu ajutorul cuvintelor ne regasim. E nevoie doar de un vant mai puternic care sa le spulbere pe cele goale si rasunatoare..sau de simturi mai ascutite..sa vada dincolo de ele. Pana la comunicarea telepatica insa mai e. :)
fly2sky´s last [type] ..Relaxare de weekend – muzica si film – Veer
Sincer, nu ştiu dacă m-ar încînta comunicarea telepatică. Aia totală, în care n-ar mai fi nevoie de cuvinte şi de grai deloc iar evoluţia ne-ar atrofia corzile vocale. Nu-mi imaginez o viaţă în care să nu mai aud vocea persoanelor dragi. Simplul fapt că auzi vocea plăcută a cuiva, te poate face să te simţi bine, liniştit. Dar e vorba doar de mine, sensibil la cum sună vocea celor din jurul meu. Da, mai e pînă la comunicarea telepatică. Dar sper ca măcar să evoluăm prin folosirea echilibrată a cuvintelor. Să nu ne mai ascundem sub o avalanşă de cuvinte inutile…
uneori tacerea spune mai mult decat o mie de cuvinte… alteori un cuvant e deajuns sa spulbere o mie de ganduri si incertitudini. e relativ totul…
Bine ai venit pe planetă, Andra :) Vezi, chiar tu ai sugerat prin comentariul tău că a ne pierde printre cuvinte nu aduce nimic bun. Tăcerea poate spune multe sau un cuvînt poate fi de-ajuns. Prin extensie, cîteva cuvinte simple şi potrivite. Dar niciodată o avalanşă care te sufocă :)
Cât adevăr… și totuși ne pierdem prea mult în cuvinte…
Mda, problema e că ne pierdem în ele chiar şi atunci cînd nu sunt necesare. Le folosim şi în exces, şi inutil…