Saturnianul

Ieri, pe cînd eram la clinica de tratament şi citeam articolul ăsta al Liei a început să mă doară mintea. Da’ rău te tot frate, cu vertijuri şi căderi de tensiune, accelerări de puls etc. Pînă mi-am dat seama de cauză: mă chinuia talentul. Mă tortura, ce mai! Şi n-am avut ce face, a trebuit să ies cu ceva la înaintare, ca să-mi treacă. A ieşit poezioara de mai jos pe care, evident, o dedic autoarei articolului care mi-a provocat talentul şi l-a făcut să mă chinuie aşa tare. Dar bineînţeles, şi tuturor fluturaşilor ce se cred vulturi. Dacă citiţi articolul, mai ales un comentariu de acolo, veţi înţelege.

BALADA VULTURULUI INCONŞTIENT

Vultur, vultur, vulturaş
Ce tot zbori deasupra mea
Şi m-aştepţi la cotitură,
Tare ţi-aş da una-n gură
Să vezi că eşti fluturaş
Şi e vai de steaua ta.

PS: Prin ce dureri ale “facerii” am trecut io!… Îţi dai seama ce te aşteaptă bre Arţăgoaso, nu? :))

2 răspunsuri la “Poezioară de vikend”