Poveste perversă
21 Iulie 2008 | 
Lansat de: 
Zilele trecute am reușit, din pură întîmplare, să trag cu ochiul la o porțiune dezgolită din buca (stîngă sau dreaptă, nu importă) curului de care vă vorbeam acilea. Goliciunea asta mi s-a arătat în toată splendoarea ei într-o emisiune de pe TVR 1 (iertate să-mi fie păcatele, dar nu mai știu care).
În emisiunea aia era vorba de aventurile unei tanti pentru a obține cetățenia română. Femeia fugise plecase în Suedia în 1989, dar înainte de… de… așa, revoluție, prin urmare i se retrăsese cetățenia română de către orînduirea socialistă multilateral dezvoltată a Epocii de Aur. În Suedia, obținuse cetățenia suedeză în șase luni de la depunerea dosarului.
Acum vreo cîțiva ani, femeia a venit în țară să depună dosarul pentru redobîndirea cetățeniei române. În anul de grație 2008, în țara de grație România, femeia povestea că se împlinesc doi ani de alergat prin hățișul sufocat de birocrație și de alte “calități” mirobolante ale personalului iar dosarul său de obținere a cetățeniei nu a fost încă aprobat.
Un nene de la departamenul ăla de se ocupă cu cetățenia explica tărăganarea prin faptul că nu poate fi trimis dosarul incomplet la comisie, trebuie verificat temeinic (ce ziceam de replici halucinante?). Deci să înțelegem că pentru sistemul suedez tanti asta a fost suficient de deșteaptă ca să știe de ce acte are nevoie și să obțină cetățenia în juma de an, dar pentru sistemul românesc atît de bine gîndit ea este o cretină notorie pentru că nici în doi ani nu a reușit să aducă toate actele la dosar.
Prima mea constatare a fost o întrebare: de ce naiba s-o mai chinui femeia asta să redobîndească cetățenia română? Eu, unul, mi-aș fi băgat picioarele în ea de cetățenie demult.
A doua constatare a fost asta: curul numit România e gras și pufos și nu dă semne că ar vrea să-și reducă dimensiunile bombastice.
Aterizat în: Vechiul Saturnian
Nu prea înțeleg de ce te miră situația asta, în 40 de anișori de comunism plus încă vreo 20 de post-comunism, al nostru stat s-a specializat în a călca oamenii în picioare. De mirare ar fi fost să fie pe dos, adică să se comporte cu doamna în cauză ca și cum ar fi om. Atît de ne-tradițional românește, adică.
Cum zicea un banc vechi: “… Dumneata nu ești de pe-aici…”
Jokers last blog post..IONUŢ CÎNTĂ
@Zelda: Băi, rîdem noi dar nu e rîsul nostru. Situaţia e gravidă. Pe vremea lu’ Caragiale potentaţii vremii mai reacţionau la o satiră, la un arătat de obraz. Azi nu mai reacţionează nici dacă le dai şuturi în cur. Iar dacă îi laşi în pace îţi dau ei ţie şuturi în cur.
@Joker: Situaţia nu mă miră, mă intrigă. Şi mai mult mă intrigă faptul că după 40 de ani de trăit în căcat, românul continuă să se complacă în acelaşi căcat cu diferenţa că acum îl numeşte prăjitură “Negresa” şi îşi zice că nu e chiar aşa rău la gust. Iar asta intră în contradicţie flagrantă cu instinctul de conservare al oricărei vertebrate de pe planetă care are mai mult de două circumvoluţiuni pe creier, instinct care îi spune să-şi facă traiul cît mai plăcut şi comod cu putinţă.