Saturnianul

Cum adică ce prestez? Leapşă! Şi prestez în slujba tovarăşei Lia, zisă şi Arţăgoasa, zisă şi Şefa, zisă şi Arginţica. Că, de, m-a scos la produs pe trotuarul blogosferic să prestez lepşe gratis dînd din inele şi din taste. Şi dacă-i ordin, cu plăcere. Mai ales că a bătut din cizmă. Fîlfîie bine, tu? Inelele, adicătelea

Are un talent să-mi bage leapşa pe orbită şi să-mi şi placă pe deasupra, ceva de speriat. Ce i-o face, cu ce o descînta-o, cu ce o unge-o, numai dumneaei ştie. Şi cică mi-a promis o leapşă cu pui şi usturoi. Cum o fi aia, tu? Adică găteşti puiu, cureţi şi pisezi usturoiu, faci mujdeiu (mamă, deja e inundaţie în cavitatea mea bucală, te alerg femeio ) şi începi: na copanu’ ţie, acu’ dă-mi-l mie? Sau cum? Că io nu văz altfel leapşa asta. Oricum, apreciez gestul de a găti mai ales că-ţi place şi io nu vreau să-ţi stric plăcerea tocmai lu’ matale

Deci, să începem “striptisu”:

1. Tu după ce tînjeşti?
Păi, o casă pe pămînt (preferabil pe Saturn, dar mă mulţumesc şi cu asta) şi o extraterestră, ca să ne înţelegem şi să ne iubim hiperluminic şi reciproc, fără a ne reprograma unul pe altul.

2. Cînd ai spus ultima oară: Te iubesc?
Niciodată! N-am simţit suficient de profund ca să spun. Sunt cuvinte prea “grele” şi profunde pentru a le scoate pe tarabă ca la piaţă, în faţa oricui şi cu uşurinţă. Îi invidiez un pic pe cei care au apucat să spună (şi au şi simţit de-adevăratelea) şi au trăit sentimentul.

3. Defineşte fericirea în 3 cuvinte.
Aci n-am ce face şi trebuie s-o copiez pe Liuţa. Ar mai fi un adaos, dar sunt numai trei cuvinte.

4.Cînd ai fost ultima oară fericită?
Huh? Fericită?!!! Despre mine e vorba? Te aleeeeerg, tuuuuuuu! Baţi apropo(po)uri d-astea? Te iert de data asta, că-s io suflet de mamă.

Ultima oară am fost fericit ieri, cînd am aflat că operaţia tatei a decurs bine, deşi a fost destul de grea.

5.Ce crezi că te face fericită?
Iar?! Bre Arginţico dacă vrei să-mi zici ceva, zi, nu veni cu subtilităţi d-astea Bine, gata, recunosc, cînd eram copil m-am dat cu ruj şi ojă şi am îmbrăcat fuste de la mama, na! Da’ chiar trebuia să lămurim în public chestiunea?

Un suflet frumos şi profund, în compania căruia mă voi simţi totdeauna bine, şi orice ar putea veni de la el: un zîmbet, un gest, o privire, un gînd, o clipire, o aromă, o fluturare de mînă, o atingere, o mîngîiere, o îmbrăţişare, o şoaptă, o bezea, un pupic (real sau verbal), vorbe venite din suflet (fie că sunt auzite sau simţite)…

Liuţa le spune lucruri mărunte. Da, dar fără ele nu putem face lucrurile mari.

6.Cand te-ai gandit ultima oara la fericirea ta?
În urmă cu o secundă.

Leapşa n-o dau la nimeni. Ştiţi deja că sunt maţe-fripte, nu?

P.S.: Cum e tovarăşa? M-am încadrat în termen? Bon, data viitoare faci cinste!

4 răspunsuri la “Prestez cu avînt şi fericire!”