Saturnianul

Cum adică ce prestez? Leapşă! Şi prestez în slujba tovarăşei Lia, zisă şi Arţăgoasa, zisă şi Şefa, zisă şi Arginţica. Că, de, m-a scos la produs pe trotuarul blogosferic să prestez lepşe gratis dînd din inele şi din taste. Şi dacă-i ordin, cu plăcere. Mai ales că a bătut din cizmă. Fîlfîie bine, tu? Inelele, adicătelea :))

Are un talent să-mi bage leapşa pe orbită şi să-mi şi placă pe deasupra, ceva de speriat. Ce i-o face, cu ce o descînta-o, cu ce o unge-o, numai dumneaei ştie. Şi cică mi-a promis o leapşă cu pui şi usturoi. Cum o fi aia, tu? Adică găteşti puiu, cureţi şi pisezi usturoiu, faci mujdeiu (mamă, deja e inundaţie în cavitatea mea bucală, te alerg femeio :)) ) şi începi: na copanu’ ţie, acu’ dă-mi-l mie? Sau cum? Că io nu văz altfel leapşa asta. Oricum, apreciez gestul de a găti mai ales că-ţi place şi io nu vreau să-ţi stric plăcerea tocmai lu’ matale :P

Deci, să începem “striptisu”:

1. Tu după ce tînjeşti?
Păi, o casă pe pămînt (preferabil pe Saturn, dar mă mulţumesc şi cu asta) şi o extraterestră, ca să ne înţelegem şi să ne iubim hiperluminic şi reciproc, fără a ne reprograma unul pe altul.

2. Cînd ai spus ultima oară: Te iubesc?
Niciodată! N-am simţit suficient de profund ca să spun. Sunt cuvinte prea “grele” şi profunde pentru a le scoate pe tarabă ca la piaţă, în faţa oricui şi cu uşurinţă. Îi invidiez un pic pe cei care au apucat să spună (şi au şi simţit de-adevăratelea) şi au trăit sentimentul.

3. Defineşte fericirea în 3 cuvinte.
Aci n-am ce face şi trebuie s-o copiez pe Liuţa. Ar mai fi un adaos, dar sunt numai trei cuvinte.

4.Cînd ai fost ultima oară fericită?
Huh? Fericită?!!! Despre mine e vorba? Te aleeeeerg, tuuuuuuu! Baţi apropo(po)uri d-astea? :)) Te iert de data asta, că-s io suflet de mamă.

Ultima oară am fost fericit ieri, cînd am aflat că operaţia tatei a decurs bine, deşi a fost destul de grea.

5.Ce crezi că te face fericită?
Iar?! Bre Arginţico dacă vrei să-mi zici ceva, zi, nu veni cu subtilităţi d-astea :P Bine, gata, recunosc, cînd eram copil m-am dat cu ruj şi ojă şi am îmbrăcat fuste de la mama, na! Da’ chiar trebuia să lămurim în public chestiunea? :))

Un suflet frumos şi profund, în compania căruia mă voi simţi totdeauna bine, şi orice ar putea veni de la el: un zîmbet, un gest, o privire, un gînd, o clipire, o aromă, o fluturare de mînă, o atingere, o mîngîiere, o îmbrăţişare, o şoaptă, o bezea, un pupic (real sau verbal), vorbe venite din suflet (fie că sunt auzite sau simţite)…

Liuţa le spune lucruri mărunte. Da, dar fără ele nu putem face lucrurile mari.

6.Cand te-ai gandit ultima oara la fericirea ta?
În urmă cu o secundă.

Leapşa n-o dau la nimeni. Ştiţi deja că sunt maţe-fripte, nu? :))

P.S.: Cum e tovarăşa? M-am încadrat în termen? Bon, data viitoare faci cinste! :P

4 răspunsuri la “Prestez cu avînt şi fericire!”