Comments on: Răsfăţul ca un blestem

By: clarisa

clarisa — Fri, 30 Jan 2009 08:21:41 +0000

nu sa se opreasca ci sa transforme intentia dragostei ei,orice mama e capabila,blogul acela a fost primul care l-am descoperit,mi-a placut si imi va mai placea,nu stiam ca tu esti,era cat p-aci sa ma opresc acolo,dar nu stiu ce m-a atras inspre acesta

By: Saturnianul

Saturnianul — Thu, 29 Jan 2009 23:05:40 +0000

Off-topic: Clarisa, bine ai venit pe planeta mea şi îţi mulţumesc pentru comentariile frumoase Îndrăznesc să te trimit şi la un alt blog al meu, deschis de curînd, pentru a-ţi putea citi vorbele tale frumoase şi legat de ceea ce scriu acolo: http://sanctuarul.wordpress.com. E un blog rezervat exprimării laturii sentimentale şi introspective a eului personal. Sper să îţi placă

On-topic: Clarisa, nu zic că nu îmi place să fiu răsfăţat şi Universul mi-e martor că îmi place să răsfăţ Dar într-o relaţie trebuie să ţii cont şi de doleanţele celuilalt, să ştii ce îi place şi cît îi place. Altfel ceva oferit în exces, oricît ar fi de bun, devine deranjant. În orice trebuie să existe un echilibru. Problema mea e nu că mă răsfaţă, ci că încă vrea să ia în seamă care este limita acestui răsfăţ în ce mă priveşte, chiar dacă am spus clar ce mă deranjează şi ce nu. Tu cum te-ai simţi dacă i-ai spune cuiva apropiat ce nu îţi place sau cînd să se oprească dar nu ar lua în seamă doleanţele tale, limita de confort pe care fiecare dintre noi o are? Nu cred că prea grozav, cu atît mai mult cu cît ar fi o persoană la care ţii.

By: clarisa

clarisa — Thu, 29 Jan 2009 22:08:36 +0000

si pt parintii care se indeparteaza…eu as incerca sa-i cunosc mai bine,sa-i observ pe ei si lumea lor(nu prea des cunoscuta de noi) si sa las trecutul de o parte,sa-mi iubesc si sa ma apropii de parintii de azi,cand sunt om,nu parintii de ieri cand eram copil.

By: clarisa

clarisa — Thu, 29 Jan 2009 22:01:12 +0000

rasfatul,cred eu se ofera in cele mai multe cazuri cand intuesti ca celalalt are nevoie,dar daca aceea persoana are nevoie doar de afectiune si tu le-ai confundat.dar chiar avem nevoie de rasfat,eu cred ca acesta este doar o forma de recompensa,pe cand afectiunea…ahaaa sunt multe de zis.pt majoritatea parintilor,rasfatul e o forma de a prelungi copilul din tine,pt nu a-si lua zborul inca,pt parintii care se inseala crezand ca daca copilul isi va construi viata proprie,ei vor fi uitati,sau cei care le e frica de schimbare,sau sunt prea comozi:sunt prea fericiti cu dragostea care au cunoscut-o si se blocheaza aici,nu mai evolueaza.
daca mama se supara cand reactionez ciudat la rasfatul ei,si-mi reproseaza ca o resping,i-as zice sa se opreasca din orice activitate caci as vrea sa o fac sa inteleaga ca eu nu-i resping,doamne fereste,iubirea sau pe ea.mi-as cauta un pic in suflet,si i-as spune ce simt pt ea,pe urma si ea sa faca acelasi lucruri,dupa aceasta apropiere,i-as spune ca in loc de rasfat risipit degeaba–pt caci acesta nu te ajuta prea mult in viata,nici nu e unguentul ideal pt sufletul tau–in loc de el,as prefera sa foloseasca forta dragostei ei,pt a ma cunoaste si intelege,caci eu zi de zi devin mai complexa, mai minunata,si mai unica,si cand ea va face acesti pasi,dragostea si afectiunea ei vor deveni,mai complexe,mai minunate si mai unice…

By: Maria

Maria — Wed, 03 Dec 2008 11:50:52 +0000

Thanks

By: oana

oana — Tue, 02 Dec 2008 16:17:25 +0000

Maria, eu am marele noroc de a fi fost un copil dorit si iubit de parinti. incercam sa ma pun in pielea ta dar se pare ca imaginatia nu a fost de ajuns.

mai departe nu stiu ce sa zic. banuiesc ca sfaturi ti-au fost date, probabil sfaturi de bun simt dar care sunt greu de urmat. nu pot decat sa-ti doresc sa-ti gasesti echilibrul, increderea de sine si, mai ales, dragoste.

Ultimul articol scris de oana: intrebare

By: Maria

Maria — Tue, 02 Dec 2008 11:09:33 +0000

*Oana
E mai grav de-atat… E un dezechilibru mult mai mare… care se rasfrange pe notiunea de bine/rau… pe incredere… pe capacitatea de a iubi… Tristetea… e auxiliara.

By: Saturnianul

Saturnianul — Sun, 30 Nov 2008 23:10:19 +0000

Oana, m-ai bătut la poponeţ cu ce i-ai răspuns Mariei Bine retrag ce am zis, nu mai e un blestem răsfăţul. Dar e atît de dulce şi atît de mult că mi se apleacă uneori Şi vrai, băţoşenia din mine nu poate ceda aşa uşor

Gata mă duc să mă smiorcăi că mă doaleee lăuuu poponeaţa…

De ce nu dorm la ora asta? Asta mă-ntrebam şi eu Da’ tu de ce nu dormi?

By: oana

oana — Sun, 30 Nov 2008 22:42:58 +0000

pot sa-i raspund si eu Mariei?

cred ca nu e nimic mai trist pentru un copil decat sa nu se simta iubit de parinti. tristete care se extinde si in viata de adult. si oricat ai vrea sa te minti ca acum esti pe picioarele tale si nu ai nevoie de mama ca sa supravietuiesti tot simti frustrarea si golul din suflet.

si ai dreptate, mai bine sufocat de afectiune decat fara.

Ultimul articol scris de oana: intrebare

By: oana

oana — Sun, 30 Nov 2008 22:37:33 +0000

nu spun nimic si nu de frica pistolului. dar tocmai pentru ca stai cu ai tai poti sa aplici metoda mea.

tu de ce nu dormi la ora asta?

Ultimul articol scris de oana: intrebare