Religioase
24 Aprilie 2009 | 
Lansat de: Articol ironic şi, pe alocuri, scandalos. Sau invers. Mă rog… Io v-am zis!
Postul Paştelui
Cred că în sfîrşit am înţeles care este rolul postului: curăţirea spirituală şi biologică în vederea măcelului şi desfrîului gastronomic care urmează!
Spovedania
Adică Dumnezeu transformat în Marea Groapă de Gunoi Spiritual a omenirii. Uite aşa Îl umplem de… respect.
Învierea Domnului – problema temporală
Las la o parte faptul că Iisus învie anual la date diferite. Are şi Biserica “calculelele” ei, nu mă bag. Dar ce facem cu fusul? Fusul orar adică. Că bietul de El învie din oră în oră. Păi cînd noi ne bucuram că a înviat, în Spania, de exemplu, mai avea o oră. Iar în Rusia înviase deja de două ore. Vă daţi seama ce aiurea m-am simţit să zic cuiva “Cristos a înviat!” şi omu’ să îmi spună că la el e încă mort şi mai are o oră?! Parcă eram în romanul lui Philip K. Dick, Timpul dezarticulat.
Postul negru
Cică se ţine în ajunul Bobotezei şi nu se mănîncă şi nu se bea nimic. Totuşi, lipseşte ceva ca el să fie complet: masca de gaze pe figură. Că la cît e de poluat e aerul, degeaba te abţii de la mîncare şi lichide.
Semnul crucii
A devenit dintr-un gest de pioşenie, un trend. Uitaţi-vă pe stradă şi în mijloace de transport atunci cînd se trece pe lîngă biserici şi o să înţelegeţi ce spun. E la modă să fii închinăcios. Şi totuşi, dacă Iisus murea… spînzurat, cum ne mai închinam azi?
Parastasul
Cică e întru pomenirea morţilor care aşa mănîncă şi ei o ultimă masă. La ultimul parastas din familia mea n-am văzut decît 20 de inşi care înfulecau de zor. Nici o sarma n-a început să zboare de una singură, semn că mortul încerca şi el disperat să ia un dumicat. Sau poate rîgîielile de după reprezintă spiritul bucatelor, cu care se “înfruptă” spiritul răposatului.
P.S.: De ce nu se ţine cont de preferinţele culinare pe care mortul le avea în timpul vieţii şi meniul servit e stas? Parcă era întru pomenirea lui. Zic şi io!
Ştefan cel Mare şi Sfînt
Mă, mare a fost (prin ceea ce a făcut, nu prin statură). Dar sfînt?! Adică, dacă io măcelăresc o şleahtă de duşmani ai poporului şi p-ormă trîntesc o mănăstire mă bagă Sinodul în calendarul ortodox, aşa-i? Ce nu pricep e altceva: mănăstirea aia e şpaga Sinodului sau a lui Dumnezeu? 
Aterizat în: 
Tags: 
N-ai cu cine dom’le.. n-ai cu cine..
Păi toate astea sunt tradiţii şi obiceiuri implementate de unii oameni mai.. cu-minte, cică, într-un moment de adâncă inspiraţie spirituală. Iar restul..urmează legea turmei..
Ultimul articol scris de thornofrose: Ce caută România în UE..!?
@Rose: Adîncă inspiraţie spirituală? Io cred că mai degrabă stateau pe căcăstoare şi, ca să nu se plictisească, şi-au lăsat mintea să fabuleze
N-ai inteles nimic din chintesenta romaneasca:
1. Stefan cel mare si sfant pentru ca a dat nastere unui popor de oameni, e sfant ca doar l-a dus ciucurelu sa toarne copii pe unde apuca.
2. bisericile lu stefan? Acu daca faci copi prin toate vaile nu trebuie sa le lasi lor si o mostenire si ce mostenire e mai buna decat o biserica are valoare si stil.
3. ai uitat sa precizezi ca mai e cate unu la parastas care dupa ce se aghezmuieste bine intreaba: da o muzica nu ascultam si noi
)