Citate
Aici veţi găsi citate din cărţile citite, citate care mi-au plăcut sau pe care le-am considerat relevante într-un fel sau altul.
A iubi pe cineva este o stare de graţie. A te căsători cu cineva este un contract.(Frederik Pohl, Dincolo de orizontul albastru – Beyond the Blue Event Horizon)
Oricum, asta-i viaţa, o-nvăţătură după alta iar cînd ai terminat cu toate-nvăţăturile, ai absolvit şi, drept diplomă, mori.(Frederik Pohl, Poarta – Gateway)
- Părinte Peregrine, nu poţi fi niciodată serios?
- Nu, atîta timp cît nu e şi Dumnezeu. Te rog, nu mai părea atît de şocat! Dumnezeu nu este serios. De fapt, e cam greu să ştim exact ce altceva este El în afară de iubire. Şi iubirea e legată de umor, nu-i aşa? Pentru că nu poţi să iubeşti pe cineva decît dacă îl tolerezi, nu-i aşa? Şi nu poţi tolera pe cineva în permanenţă decît dacă rîzi de el. Nu-i adevărat? Şi bineînţeles că noi suntem nişte mici animale ridicole bălăcindu-ne într-o troacă, iar Dumnezeu trebuie să ne iubească şi mai mult pentru că apelăm la umorul Lui.
- Nu m-am gîndit niciodată la Dumnezeu ca la cineva plin de umor, zise Părintele Stone.
- Creatorul ornitorincului, al cămilei, al struţului, al omului? Hai, să fim serioşi! rîse Părintele Peregrine. (Ray Bradbury, Omul ilustrat – The Illustrated Man)
[...] suntem prizonierii previziunilor şi percepţiilor noastre. [...] una din caracteristicile Blestemului este neputinţa noastră de a ne desprinde din pseudo-realitatea dorinţelor noastre. Fără să putem vedea lumea ce ne înconjoară, aşa cum e. (Philip K. Dick, Labirintul morţii – A Maze of Death)
- Ar mai fi multe de adăugat, dar nu-mi închipui că vă veţi apropia vreodată de adevăr mai mult de-atît. De-a luingul istoriei, au existat oameni cu puteri inexplicabile, care păreau să depăşească hotarele timpului şi ale spaţiului. Nimeni nu i-a înţeles vreodată: aproape fără excepţăie, explicaţiile pe care le găseau erau doar nişte prostii. O ştiu prea bine căci am citit foarte mult despre ei! Însă există o analogie care e… mă rog, sugestivă şi utilă. Se regăseşte de nenumărate ori în istoria voastră. Închipuiţi-vă că fiecare minte de om e o insulă înconjurată de un ocean. Fiecare pare izolată, dar, de fapt, toate sunt legate prin roca de bază din care se ridică. Dacă ar dispărea oceanele, acesta ar fi sfîrşitul insulelor care ar ajunge să facă parte dintr-un singur continent, însă şi-ar pierde toată individualitatea. Telepatia, după cum i-aţi spus voi, e ceva de genul acesta. În împrejurările potrivite, minţile pot fuziona, împărtăşindu-şi conţinutul, pentru ca, o dată despărţite din nou, să păstreze amintirea acelei experienţe. În cea mai intensă formă a sa, această putere nu se mai supune regulilor timpului şi spaţiului. (Arthur C. Clarke, Sfîrşitul copilăriei – Childhood’s End)
…cu toţii arătăm mai tineri şi mai dulci cînd ne zîmbim zîmbetele adevărate – cele care ne vin pe buze atunci cînd suntem cu adevărat fericiţi şi nu încercăm doar să jucăm cine ştie ce joc de societate tîmpit. (Stephen King, Dintr-un Buick 8 – From A Buick 8)
E nevoie de forţă mai puternică decît atracţia sexuală pentru a deschide portiţa ce apără o inimă şi o minte păzite de creneluri. (P.D. James, Fiul omului – The Children of Men)
Terror is the widening of perspective and perception. (Stephen King, The Mist)
Oamenii care se străduiesc cu toată fiinţa lor să facă lucrul cuvenit par întotdeauna nebuni. (Stephen King, Apocalipsa – The Stand)
Aceasta era vocea ei, însă era aproape aceea a lui Scott, o foarte bună imitaţie, aşa că Lisey închise ochii şi simţi primele lacrimi calde, aproape reconfortante, cum îi alunecă prin perdeaua genelor. Erau multe lucrurile pe care nu ţi le spunea nimeni despre moarte, descoperise ea, şi unul dintre cele mai importante era cît de mult le ia celor pe care i-ai iubit să-ţi moară şi în suflet. E un secret, gîndi Lisey, şi aşa trebuie să fie, pentru că cine şi-ar mai dori să se apropie de altă persoană dacă ar şti cît de greu e să te desparţi de ea? În suflet moare doar puţin cîte puţin, nu-i aşa? (Stephen King, Povestea lui Lisey – Lisey’s Story)
La asta nu veni nici un răspuns, dar acolo, în sfîrşit, erau dormitorul principal şi toaleta anexată – pe care Scott, niciodată cunoscut pentru delicateţea sa, o numise Il Grande Cacatorium. (Stephen King, Povestea lui Lisey – Lisey’s Story)
As Lily Cavenaugh says in The Talisman (and it was Peter Straub’s line, not mine), “You can never be too thin or too rich.” And if you don’t believe it, you were never really fat or really poor. (Stephen King, Skeleton Crew – Introduction)
