Saturnianul

Posts Tagged ‘biserica’

Nu stă să te urmărească pe tine cum bagi alcoale la guşă zi de zi până ţi se rupe filmul, pentru ca apoi să-ţi prescrie o ciroză drept pedeapsă.

Ideea că Dumnezeu îl vede pe fiecare, pedepsindu-l pentru greşeli o găsesc mai degrabă născută în sânul vreunui cult care are ţelul de a-L denigra, decât în sânul unei religii – oricum s-ar numi ea – ai cărei adepţi îi rostesc numele cu pioşenie şi umilinţă. Religios vorbind, ideea asta e o blasfemie mai mare decât a-L înjura la nervi sau beţie.

Să crezi că Dumnezeu îl umăreşte pe fiecare să vadă ce boroboaţe face ca să decidă ce pedeapsă îi aplică, trecând-o cu stoicism în vreun catastif (mental sau fizic), e ca şi cum ai spune că e un pierde-vară pervers care n-are altceva mai bun de făcut decât să o spioneze pe Miţa care îşi înşală bărbatul cu vecinul Gogu. Eventual poate şi filmează apoi pune clipul pe YouTube. Ca supliment de pedeaspă. Ce planete, ce sori, ce galaxii, ce univers. Miţa cu nurii ei pe care îi oferă altcuiva decât cui i s-ar cuveni. Sistemul ăla solar pe care l-a creat poa’ să mai aştepte câteva milioane de ani pentru a-l pune în ordine. Miţa nu trăieşte atâta, aşa că nu trebuie scăpată ocazia.

Nu ştiu cum e Dumnezeul altora, dar Dumnezeul meu are misiuni mult mai importante – cum ar fi să aibă grijă de atâta vreme ca planeta să nu se pupe cu vreun asteroid care s-o volatilizeze – decât să urmărească prostioare naive sau retarde pentru a arde două la poponeaţă protagoniştilor.

Zău, câtă infatuare trebuie să ai ca să te consideri buricul universului şi să crezi că Dumnezeu lasă baltă echilibrul sistemului solar şi circulaţia energiilor cosmice ca să se uite la tine în farfurie şi apoi în calendarul bisericesc, pentru a constata dacă ai ţinut post şi să-ţi ardă vreo două scatoalce dacă nu e aşa. Da, e atotputernic, ştiu. Dar până şi un atotputernic ca El are priorităţi. Când eşti creatorul universului s-ar putea ca, a fi atent la figurile unor gândăcei năzbâtioşi, de pe o planetă rătăcită în marginea unei galaxii dintre miliarde de galaxii, să nu fie tocmai printre priorităţile fără de care nu poţi face universul să meargă.

Pentru cei mai mulţi apocalipsa este echivalentă cu distrugerea şi cataclismul, imaginate în toate formele. Nici nu o pot concepe altfel pentru că, de cel puţin 2000 de ani, creştinătatea este programată astfel de instituţia care inginereşte diferitele doctrine religioase: Biserica. Doar că, la origini, termenul de “apocalipsă” provine din grecescul “apokalipsis” care înseamnă “dezvăluire, demascare”. E?! Nu pre mai seamănă cu ce ştiaţi, aşa-i? Acum fiorii spaimei par să se mute de umerii celor mulţi, pe umerii celor puţini. Ştim noi care.

Aşa că eu aştept prima etapă importantă a Apocalipsei, cînd adevărata faţă a Bisericii va fi dezvăluită, demascată şi pentru privirile celor mulţi: aceea că nu este altceva decît un trust mondial de afaceri care exploatează slăbiciunile şi nevoile spirituale ale consumatorilor. “Enoriaş” nu este altceva decît un eufemism pentru mai mercantilul şi laicul “client”.

Va avea desigur şi o formă dureroasă, de suferinţă. Eliberarea din orice formă de sclavie lasă un individ dezorientat care se simte neputincios în faţa faptului că de-acum în colo EL este cel care trebuie să gîndească pentru a merge mai departe şi nu altcineva în locul lui. Este asemenea celui care începe să umble după ce a stat vreme îndelungată la pat: picioarele-i sunt nesigure şi trebuie să reînveţe a merge.

Deocamdată, cei mulţi par să fi ales pilula albastră pentru a rămîne în lumea visului. Cîţi vor avea curaj să ia pilula roşie pentru a da piept cu realitatea?!

Religia ortodoxă (că p-asta o cunosc şi de ea aud la tot pasul) e antagonică în multe chestii pe care le propăvăduieşte. Mă rog, să vorbesc de antagonisme atunci cînd pomenesc de religie oricum e pleonastic. Dar să trecem peste…

Totuşi sunt două chestiuni principale pe care tare aş vrea să mi le poată desluşi (altfel decît prin halucinantul “crede şi nu cerceta”) şefii religiei şi fanii acesteia. Atenţie, am zis fanii religiei, nu ai lui Dumnezeu. În general, fiecare sunt din filme diferite iar cei dintîi n-or să prea înţeleagă ce zic eu aici. Deci:

1. Dacă Dumnezeu e omniprezent, de ce aveţi convingerea că vă poate auzi numai într-un areal, clar definit de patru pereţi, numit biserică, sau altar, sau mai ştiu eu ce? Mie îmi pare că vă adresaţi unui alt Dumnezeu. Unul cu gusturi cam laice, dacă voi consideraţi că e pasionat de vile somptuoase cu turle şi are o plăcere deosebită de a locui numai în ele.

   Nu credeţi că pentru Creator, Universul, prin varietatea şi vastitatea sa, e mult mai somptuos şi interesant decît un “cavou” cu patru pereţi pictaţi? Şi că e mult mai probabil ca lui Dumnezeu să-i placă a-şi petrece timpul într-un spaţiu infinit, decît într-unul limitat? Că Îl veneraţi în biserici, e una. Asta nu înseamnă că Îl şi găsiţi acolo. Să mai zic că fiecare individ e propriul său altar unde Îl poate găsi pe Dumnezeu în permanenţă? Nţ! Deja o dăm în greucenisme

2. Dacă Dumnezeu ştie tot ce facem “cu fapta, cu ochiul şi cu gîndul” pentru ce avem nevoie de crucifixe, icoane, simboluri, toteme şi alte prostii d-astea pe care să le afişăm şi să le venerăm? Că Dumnezeu în nici un caz nu are nevoie de ele pentru a şti dacă suntem credincioşi sau nu. El oricum ştie şi nu poate fi păcălit cu reprezentaţii ieftine. Doar ne citeşte şi gîndurile, nu? Voi aţi zis-o şi o susţineţi.

   Şi atunci, pentru ce parada asta a obiectelor de “cult”, în afară de motivaţia unui biznis cinstit? Pentru confort psihic? Păi dacă numai pentru asta, atunci, iertat să-mi fie, dar nu sunteţi decît nişte farisei care, în realitate, nu daţi doi bani pe ce crede Dumnezeu despre voi, ci vă interesează doar ce vă închipuiţi voi că El crede despre voi. Şi dacă în închipuirile voastre vă vedeţi cu aripi de îngeri, deja vă consideraţi cu loc rezervat de-a dreapta Tatălui Ceresc. Nu uitaţi centura de siguranţă! S-ar putea s-aveţi nevoie

Aflu din întîmplare că România a avut un prim-ministru patriarh: Miron Cristea. Nu mă surprinde. Biserica a fost din cele mai vechi timpuri implicată în politică (din umbră sau la vedere) şi în manipularea maselor pentru atingerea unor scopuri şi interese nu chiar… sfinte. Este unul din motivele pentru care nu mai am respect faţă aceasta organizaţie fariseică. Există şi atît! O accept pentru că societatea umană o consideră încă necesară. Dar nu pot să-i ofer ceea ce eu consider că nu i se cuvine: respect. Şi mai aflu că Banca Naţională vrea să emită o monedă comemorativă întru veşnica pomenire a acestui fost prim-ministru. Bine, ăsta e doar un moft. Credeaţi că moftologii existau numai pe vremea lui Caragiale?

Al doilea moft: Statele Unite protesetează faţă de această emisiune comemorativă. Dacă n-ar fi vorba de SUA, aş rîde copios. Aşa, e de plîns. Credeam că cea mai mare putere a lumii s-a maturizat în aproape 300 de ani de existenţă şi nu mai ţopăie cu picioarele în nisip, orăcăind atunci cînd cineva îndrăzneşte să pună mîna pe găletuşa şi lopăţica ei.

Noi, românii, încercăm sa ne acceptăm trecutul. Evreii cînd au de gînd să şi-l accepte pe al lor şi s-o lase mai moale cu sensibilitatea asta excesivă şi deplasată? Eu, unul, m-am plictisit de smiorcăielile de mironosiţă care nu suportă să fie atinsă nici cu un fulg. Evreii îmi par un popor inteligent şi cu capul pe umeri. Aşa că nu ştiu ce-i cu bocitoarele astea veşnic deprimate al căror rol e să plîngă la anumiţi stimuli, fără a simţi nimic de fapt. O avea vreun rol tot spectacolul ăsta ieftin, dar eu nu-l pricep. Parol!

(Foto: Unbecoming Levity)

O demonstrează comuna Popeşti-Leordeni! Sau cel puţin comuna de pe Google Maps. Fiindcă acolo există două tipuri de cimitire. Cimitirul-cimitir şi cimitirul cu morţi. Exact! Acesta este cimitirul în care morţii rămîn morţi. Gata! Punct! C’est fini! Kaput! Nici tu reînviere, nici tu reîncarnare, nimic. Astea-s bonusuri care se dau doar în anumite condiţii. Poate la cei care s-au pus bine cu biserica din timp, cotizînd gras la bunăstarea ei şi avînd, astfel, asigurată o pilă la Dumnezeu. Aşadar, oiţe dragi, aveţi grijă ce faceţi, ce păşuni vă rezervaţi în lumea cu verdeaţă. Catedrala Neamului nu a fost începută, sigur mai e nevoie de ceva donaţii pe-acolo. N-aţi vrea să ajungeţi în cimitirul cu morţi, aşa-i?

Apropo, ştiţi că biserica nu plăteşte nici un fel de impozite sau contribuţii sociale. Cu toate astea, cînd un preot se îmbolnăveşte, ghiciţi unde merge să se trateze? În una din cele 18 mii şi ceva de biserici? Nuuu! Într-unul din cele 425 de spitaleeee! Nu-i aşa că viaţa e frumoasă?

Cum era aia cu “fiecare român trebuie să plătească”?! Păi dacă toţi românii trebuie să plătească, toţi să fie! Așadar, poate doriţi să semnaţi petiţia asta online privind impozitarea averii BOR şi a reducerii salariilor episcopilor. Hai să şi facem ceva dacă tot înghiţim prosteli pe faţă în numele toleranţei. Să propunem BOR să fie tolerantă şi îngăduitoare cu noi nu doar duhovnicesc (uneori nici măcar aşa nu este tolerantă), ci şi lumesc. Să vedem, vrea şi poate?! Dar mi-e teamă că deja ştiu răspunsul Şi îl ştiţi şi voi!

Şi nu, nu e vorba de principiul “să moară şi capra vecinului” în această petiţie, ci de principiul solidarităţii. Pe care biserica ni-l predică din plin.