Saturnianul

Posts Tagged ‘criza economica’

Nu sunt alarmist de fel. Cînd ai ocazia să vezi sînge ţîşnind din mînă (a ta sau a altora) precum arteziana fără să te pierzi cu firea sau să leşini, înveţi să fii mai cumpătat înainte de a crea panică sau a te panica. Dar cînd am cîte o presimţire aşa, susţinută parcă şi de evenimente din realitate, nu mă pot abţine s-o exprim, chiar dacă pare panicardă.

Ultima declaraţie a lui Băsescu de renunţare la serviciile angajaţilor Internelor a mai bifat o încercare de învrăjbire a două categorii sociale: apărătorii legii şi populaţia. De 20 de ani observ gesturi şi atitudini clare ale clasei politice ce au ca scop punerea pe picior de conflict şi învrăjbirea diferitelor categorii sociale. Luaţi-o de la prima mineriadă din 1990 şi pînă în zilele noastre şi o să observaţi un şablon bine conturat: situaţii şi stări de conflict social provocate şi care se repetă, cu alţi protagonişti. Acum încep să se repete şi protagonşitii. Iar acţiunile politicienilor de a aduce şi menţine în conflict diverse categorii sociale au devenit tot mai virulente şi mai dese.

Astfel, actuala stare de fapt mă duce cu gîndul la două posibilităţi: fie statul, ca şi structură organizatorică, se află în pragul colapsului şi singura reacţie de funcţionare pe care o mai poate avea sunt spasmele violente înainte de obştescul sfîrşit; fie, undeva, s-a gîndit pregătirea terenului pentru un război civil real. Oricum, la nivel social, economic, de nervi şi declaraţii, societatea română a fost deja plasată în stare de război civil de nişte ani buni. Nu ştiu ce urmează, dar orice ar fi, mie începe să-mi miroasă tot mai puternic a praf de puşcă.

PS: Apropo de panică. Acum cîteva zile toată presa vuia cum că specialiştii ziceau că pînă pe 28 septembrie în România va fi un cutremur puternic. Azi e 28. V-a zguduit şi altceva în afară grobianismul clasei politice?

O demonstrează comuna Popeşti-Leordeni! Sau cel puţin comuna de pe Google Maps. Fiindcă acolo există două tipuri de cimitire. Cimitirul-cimitir şi cimitirul cu morţi. Exact! Acesta este cimitirul în care morţii rămîn morţi. Gata! Punct! C’est fini! Kaput! Nici tu reînviere, nici tu reîncarnare, nimic. Astea-s bonusuri care se dau doar în anumite condiţii. Poate la cei care s-au pus bine cu biserica din timp, cotizînd gras la bunăstarea ei şi avînd, astfel, asigurată o pilă la Dumnezeu. Aşadar, oiţe dragi, aveţi grijă ce faceţi, ce păşuni vă rezervaţi în lumea cu verdeaţă. Catedrala Neamului nu a fost începută, sigur mai e nevoie de ceva donaţii pe-acolo. N-aţi vrea să ajungeţi în cimitirul cu morţi, aşa-i?

Apropo, ştiţi că biserica nu plăteşte nici un fel de impozite sau contribuţii sociale. Cu toate astea, cînd un preot se îmbolnăveşte, ghiciţi unde merge să se trateze? În una din cele 18 mii şi ceva de biserici? Nuuu! Într-unul din cele 425 de spitaleeee! Nu-i aşa că viaţa e frumoasă?

Cum era aia cu “fiecare român trebuie să plătească”?! Păi dacă toţi românii trebuie să plătească, toţi să fie! Așadar, poate doriţi să semnaţi petiţia asta online privind impozitarea averii BOR şi a reducerii salariilor episcopilor. Hai să şi facem ceva dacă tot înghiţim prosteli pe faţă în numele toleranţei. Să propunem BOR să fie tolerantă şi îngăduitoare cu noi nu doar duhovnicesc (uneori nici măcar aşa nu este tolerantă), ci şi lumesc. Să vedem, vrea şi poate?! Dar mi-e teamă că deja ştiu răspunsul Şi îl ştiţi şi voi!

Şi nu, nu e vorba de principiul “să moară şi capra vecinului” în această petiţie, ci de principiul solidarităţii. Pe care biserica ni-l predică din plin.

De ceva vreme observ că, în discuţiile cu teme economice, se readuce pe tapet impozitarea progresivă (devenită o marotă a acestui tip de discuţii), paralel cu blamarea cotei unice ca fiind nedreaptă, discriminatorie, creatoare de discrepanţe socio-economice etc. Toate astea nu reprezintă pentru mine altceva decît o demagogie ieftină avînd ca fundament psiho-social două handicapuri (sper eu provocate şi nu congenitale) ale poporului român: egalitarismul şi principiul “să moară şi capra vecinului”. Probabil aceste handicapuri vor şi asigura succesul unui cadavru economic conservat, deshumat, primenit şi expus drept manechin de calitate superioară pe care să se atîrne ţoale pentru tot “boborul”. Un lucru e clar: unii vor să profite de criza economică şi de deciziile haotice ale actualilor lideri politici pentru a exploata aceste handicapuri ale societăţii. Read the rest of this entry »

Modul în care guvernul gestionează ţara seamănă izbitor cu cel al managerilor care au gestionat diferite întreprinderi de stat pe care le-au jefuit pînă le-au falimentat pentru a fi vîndute pe nimica toată. Nu ştiu dacă “geniile” noastre urmează şablonul tot în acest scop dar i-aş sfătui să nu se mai chinuie. Oricum sunt paraleli cu ceea ce înseamnă gestionarea unei ţări. Dacă s-ar lăsa de meserie şi ar plasa ţara într-un arbitraj internaţional sau sub tutela unei alte ţări, ar fi cel mai inteligent şi de bun simţ lucru pe care l-au făcut vreodată pentru România. Fiindcă mai catastrofe decît ei, cam greu să găseşti iar mai rău de atît nu are ce să se întîmple. Şi, oricum, s-a dus naibii orice speranţă pentru o soluţie viabilă venită din interior.

Naţionalism? Mîndrie naţională? Are cineva impresia că am debordat vreodată de aşa ceva în practică? Mai bine ne-am trezi la realitate şi ne-am da seama că ipocrizia nu ţine de foame şi nici loc de principii.