Saturnianul

Posts Tagged ‘dragoste’

Pornind de la vorba de duh rostită de actriţa Sharon Stone, (“Women can fake an orgasm, but men can fake an entire relationship”), postată pe un site de socializare, s-a iscat următorul scurt dialog: cineva a întrebat “Cine pierde?” iar altcineva i-a răspuns “Amândoi”. Eu zic că lucrurile nu stau tocmai aşa. Şi uite de ce zic asta:

1. Dacă bărbatul simulează relaţia, pierde femeia. Bărbatul nu pierde, fiindcă înseamnă că îi convine relaţia simulată. Cred că nici un om sănătos la cap şi stabil emoţional nu rămâne într-o relaţie simulată din pură plăcere, dacă nu are un interes anume.
2. Dacă femeia simulează orgasmul, pierde femeia. Majorităţii bărbaţilor nu îi pasă dacă femeia a avut orgasm pe bune, atâta vreme cât ei au avut.
3. Dacă femeia simulează orgasmul iar bărbatul simuleaza relaţia, tot femeia este cea care pierde. Dublu. O dată, că simulează orgasmul fără să îi comunice faptul că ea nu simte plăcere şi să vadă amândoi ce e de făcut. A doua oară, că se complace într-o relaţie simulată. Bărbatul nu pierde nimic. Din motivele enuntaţe la punctele 1 şi 2.
4. Dacă amândurora le convine oricare dintre cele trei situaţii şi se complac în ele, atunci nu pierde nici unul.

Ceva opinii diferite? Contraargumente? Aştept!

Cuvintele… Uneori am sezaţia tot mai acută că ne-au fost date nu pentru a ne ajuta, ci pentru a ne împiedica. Că menirea noastră nu e aceea de a inventa mereu altele şi altele, tot mai sofisticate, ci, pur şi simplu, aceea de a scăpa de ele. Ditch the fucking words! Dar nu, nouă ne place să ne pierdem printre ele, să ne ascundem după ele, lîngă ele, sub ele… Le-am transformat din simple unelte de transmitere a informaţiei, în unelte de mascare şi criptare a informaţiei. Cît de stupid poate fi: să foloseşti multe cuvinte şi tone de energie ca să nu spui nimic. Sau să nu se înţeleagă ce spui. Sau să laşi loc de… interpretări. Sunt convins că fiecare a avut cel puţin un moment în viaţa sa, cînd, într-o comunicare cu cineva, n-aţi reuşit să vă înţelegeţi după mult timp pierdut, multă energie cheltuită şi multe cuvinte risipite. Şi că, apoi, totul s-a clarificat într-o secundă după un scurt schimb de priviri. De ce nu v-au ajutat cuvintele? Pentru că fenomenul comunicării se poate desfăşura şi pe alte canale. Creierul vostru, spiritul, sufletul, cum vreţi să-i ziceţi, a simţit asta şi a deschis canalul alternativ. Numai că ni se întîmplă doar în situaţii de urgenţă.

Măcar de le-am face simple cuvintele. Dar, nuuu! E mai simplu să spui “cînd silueta ta diafană mi-a trecut ravisant prin faţa ochilor am simţit o plutire nepămîntească născîndu-se în fiinţa mea şi lumea interioară mi s-a prăbuşit la picioarele tale” decît “eşti frumoasă şi sunt îndrăgostit de tine”, aşa-i? O să ziceţi că prima variantă e mai romantică şi poetică. Băi, dar femeia aia nu trebuie să ştie şi ea de la ce porneşte romantismul şi poezia? Dă-i informaţia întîi, la naiba! Sau voi instalaţi programe pe calculator fără a avea sistem de operare?

Pierduţi printre cuvinte, ăştia suntem. Asta sunt şi eu acum, cînd scriu rîndurile astea. Vomit cuvinte într-o ordine calculată şi se cheamă că sunt “cult”. Şi pun pariu că n-aţi înţeles nimic, fiindcă e informaţie criptată. Dar dacă am face un schimb de priviri sunt sigur că aţi înţelege.

Cum bine zic băieţii de la Pink Floyd mai jos. We just can’t win! Mda, iar sunt în perioadă cînd ascult rock psihedelic. Şi băieţii “roz” sunt cei mai tari. Chiar dacă şi ei se pierd printre cuvinte…

Dragostea e sentimentul prin care simţi că nu mai simţi nimic altceva decît dragoste.

“Arsă” pe neuron după ce am citit articolul de aici.

Sunt adeptul drăgălelilor, alinturilor şi al cuvintelor dulci între partenerii unui cuplu. E frumos, te gîdilă la sufleţel, îţi ridică adrenalina. Dar tot au o limită. Nu spun să dispară, ci că trebuiesc folosite mai cumpătat, să ia un curs logic, firesc. Oricît de bun ar fi ceva, în exces dăunează iar în cazul de faţă riscă să arunce lucrurile în derizoriu. Dacă bagi prea mult dulce în tine fără să-ţi mai laşi pauză măcar de-un pahar cu limonadă rece, fii sigur că ţi se va apleca. Şi cei care ştiu asta, vor avea grijă să nu se întîmple.

Pînă la urmă, trăinicia unei relaţii nu îşi are temelia în dulcegării servite “la kil” oricînd şi oricum (chiar dacă îşi au rolul lor într-un anumit moment), ci în lucruri mult mai importante şi mai profunde. Da, mi s-a întîmplat să mă “crizez” atunci cînd marea s-a liniştit – iar eu eram obişnuit cu ea agitată, să mă “zgîlţîie” pînă la starea de ameţeală – şi să mi se pară că lucrurile nu mai sunt ce-au fost. Mi s-a întîmplat, chiar dacă ştiam clar că orice evoluează, că lucrurile se aşează în matca lor şi că vine un moment cînd te bazezi pe nişte valori acumulate reciproc. Dar am înţeles.

Însă!… Oricît de agitată ar fi marea, oricîte însiropeli s-ar folosi, chestia aia din titlu mie îmi repugnă. Mi se pare un fel de mişto, de ironie, de prostituare sentimentală. Echivalentul verbal al incapabilităţii de a seduce fără să-ţi dai chiloţii jos. Ce naiba e aia “iubi”? Parcă sună a “îmi placi, da’ mă mai gîndesc!” Verbul a iubi e magnific şi înălţător. Transformarea lui în substantiv cu o simplă schimbare de accent îl aruncă în mocirla superficialului, devine apanajul celor lipsiţi de imaginaţie în exprimarea sentimentelor, care au fuşerit capitolul IUBIRE din lecţia vieţii şi acum încearcă să salveze aparenţele.

Zi-i dom’le simplu: “Ce faci iubire?” Sau zi-i pe nume! E numele ei/lui. Dacă îţi place, îţi place de la nume pîn-la unghie. Cînd v-aţi cunoscut i-ai auzit şi numele. Chit că era Marghioala sau Flendurici, atunci ţi s-a părut divin, Cîntarea Cîntărilor ce mai! Acum ce-are, îţi stă-n gît?

Iar dacă nu vrei să foloseşti numele, ok! Dar nu veni cu ursuleţi, cocoşei, iepuraşi, motănei, vrăbiuţe, etc. Sunt drăguţe apelativele astea dar n-au pic de originalitate. Fii naibii original! Inventează cuvinte. Nu copia, inventează! Faceţi-vă un dicţionar propriu de cuvinte şi expresii ştiute şi înţelese numai de voi. Lasă animăluţele acolo unde le e locul, în pădure sau în bătătură. Poţi condimenta vocabularul tandreţurilor cu propriile cuvinte.

Şi fără “iubi”! TE ROG! TE IMPLOR!

Fiţi OameniDarnici. O vorbă spune că “dar din dar se face raiul”. Numai că nu e vorba neapărat de acel rai zugrăvit ca un loc cu verdeaţă, linişte, lumină, bucurie, unde nu există griji şi în care ajungem, dacă am făcut o faptă bună, după ce călătoria noastră în această viaţă se va fi sfîrşit. Uneori, de multe ori, raiul este lîngă noi, în lucrurile simple şi poate fi reprezentat de zîmbetul cuiva mai puţin fericit, de privirea luminoasă şi plină de speranţă a cuiva care a cunoscut prea multă tristeţe sau, pur şi simplu, de faptul că avem alături o persoană dragă nouă. Alteori, acest rai sălăşluieşte într-un iad şi nu trebuiesc decît gesturi puţine şi un pic de efort pentru a-l scoate la suprafaţă.

Vreau să vă aduc în atenţie o campanie pornită din ambiţia şi credinţa cuiva cu suflet mare care, alături de alţi oameni darnici, a crezut că poate ajuta copii şi tineri mai puţin favorizaţi de soartă decît cei care ne jucăm lepşe pe-aici prin blogosferă. Şi a reuşit!

Începutul a fost timid, poate puţin şovăitor, aşa cum e orice iniţiativă care implică a solicita semenilor să dăruiască şi să o facă dezinteresat într-o societate în care parcă nu mai contează nimic dincolo de interesul propriu. Acest început timid începe să crească, să prindă curaj şi o poate face mereu şi cu ajutorul vostru, fie el mic sau mare.

Dacă nu dispuneţi de mijloace materiale suficiente pentru a ajuta, atunci o puteţi face scriind un articol, punînd un link sau un banner. Mi-ar plăcea ca referirile la această iniţiativă să se transforme într-un viral şi să circule pe cît mai multe bloguri. Între atîtea virale cu reclame şi clipuleţe funny poate-şi va găsi loc şi unul ce serveşte o cauză nobilă.

Dacă aveţi vreo îndoială vizavi de seriozitatea şi onestitatea campaniei, mergeţi să citiţi site-ul dedicat acesteia, mergeţi să răsfoiţi site-ul iniţiatoarei şi vă veţi convinge. Nu o cunosc personal încă, dar mă pot “lăuda” că am capacitatea de a simţi sufletul oamenilor dincolo de aparenţe şi că ceea ce simt, în marea majoritate a cazurilor, nu dă greş. Sunt extraterestru doar

Pentru cei care mă cunosc mă pun chezaş că banii donaţi vor fi folosiţi în scopul destinat iar lucruşoarele vor ajunge acolo unde trebuie. Încrederea în celălalt este o virtute pe care noi, românii, aproape că am pierdut-o definitiv (nu neîntemeiat, trebuie să admit) dar tot noi o putem reclădi.

Felicitări şi lui Escu pentru că a sărit în ajutor oferind asistenţă tehnică la ridicarea căsuţei virtuale dedicată campaniei. Haideţi să facem fiecare ce putem, fiindcă din puţinul celor mulţi se adună multul pentru cei mai nefericiţi, faţă de care soarta a fost mai puţin darnică!