Saturnianul

Posts Tagged ‘Dumnezeu’

Nu stă să te urmărească pe tine cum bagi alcoale la guşă zi de zi până ţi se rupe filmul, pentru ca apoi să-ţi prescrie o ciroză drept pedeapsă.

Ideea că Dumnezeu îl vede pe fiecare, pedepsindu-l pentru greşeli o găsesc mai degrabă născută în sânul vreunui cult care are ţelul de a-L denigra, decât în sânul unei religii – oricum s-ar numi ea – ai cărei adepţi îi rostesc numele cu pioşenie şi umilinţă. Religios vorbind, ideea asta e o blasfemie mai mare decât a-L înjura la nervi sau beţie.

Să crezi că Dumnezeu îl umăreşte pe fiecare să vadă ce boroboaţe face ca să decidă ce pedeapsă îi aplică, trecând-o cu stoicism în vreun catastif (mental sau fizic), e ca şi cum ai spune că e un pierde-vară pervers care n-are altceva mai bun de făcut decât să o spioneze pe Miţa care îşi înşală bărbatul cu vecinul Gogu. Eventual poate şi filmează apoi pune clipul pe YouTube. Ca supliment de pedeaspă. Ce planete, ce sori, ce galaxii, ce univers. Miţa cu nurii ei pe care îi oferă altcuiva decât cui i s-ar cuveni. Sistemul ăla solar pe care l-a creat poa’ să mai aştepte câteva milioane de ani pentru a-l pune în ordine. Miţa nu trăieşte atâta, aşa că nu trebuie scăpată ocazia.

Nu ştiu cum e Dumnezeul altora, dar Dumnezeul meu are misiuni mult mai importante – cum ar fi să aibă grijă de atâta vreme ca planeta să nu se pupe cu vreun asteroid care s-o volatilizeze – decât să urmărească prostioare naive sau retarde pentru a arde două la poponeaţă protagoniştilor.

Zău, câtă infatuare trebuie să ai ca să te consideri buricul universului şi să crezi că Dumnezeu lasă baltă echilibrul sistemului solar şi circulaţia energiilor cosmice ca să se uite la tine în farfurie şi apoi în calendarul bisericesc, pentru a constata dacă ai ţinut post şi să-ţi ardă vreo două scatoalce dacă nu e aşa. Da, e atotputernic, ştiu. Dar până şi un atotputernic ca El are priorităţi. Când eşti creatorul universului s-ar putea ca, a fi atent la figurile unor gândăcei năzbâtioşi, de pe o planetă rătăcită în marginea unei galaxii dintre miliarde de galaxii, să nu fie tocmai printre priorităţile fără de care nu poţi face universul să meargă.

Religia ortodoxă (că p-asta o cunosc şi de ea aud la tot pasul) e antagonică în multe chestii pe care le propăvăduieşte. Mă rog, să vorbesc de antagonisme atunci cînd pomenesc de religie oricum e pleonastic. Dar să trecem peste…

Totuşi sunt două chestiuni principale pe care tare aş vrea să mi le poată desluşi (altfel decît prin halucinantul “crede şi nu cerceta”) şefii religiei şi fanii acesteia. Atenţie, am zis fanii religiei, nu ai lui Dumnezeu. În general, fiecare sunt din filme diferite iar cei dintîi n-or să prea înţeleagă ce zic eu aici. Deci:

1. Dacă Dumnezeu e omniprezent, de ce aveţi convingerea că vă poate auzi numai într-un areal, clar definit de patru pereţi, numit biserică, sau altar, sau mai ştiu eu ce? Mie îmi pare că vă adresaţi unui alt Dumnezeu. Unul cu gusturi cam laice, dacă voi consideraţi că e pasionat de vile somptuoase cu turle şi are o plăcere deosebită de a locui numai în ele.

   Nu credeţi că pentru Creator, Universul, prin varietatea şi vastitatea sa, e mult mai somptuos şi interesant decît un “cavou” cu patru pereţi pictaţi? Şi că e mult mai probabil ca lui Dumnezeu să-i placă a-şi petrece timpul într-un spaţiu infinit, decît într-unul limitat? Că Îl veneraţi în biserici, e una. Asta nu înseamnă că Îl şi găsiţi acolo. Să mai zic că fiecare individ e propriul său altar unde Îl poate găsi pe Dumnezeu în permanenţă? Nţ! Deja o dăm în greucenisme

2. Dacă Dumnezeu ştie tot ce facem “cu fapta, cu ochiul şi cu gîndul” pentru ce avem nevoie de crucifixe, icoane, simboluri, toteme şi alte prostii d-astea pe care să le afişăm şi să le venerăm? Că Dumnezeu în nici un caz nu are nevoie de ele pentru a şti dacă suntem credincioşi sau nu. El oricum ştie şi nu poate fi păcălit cu reprezentaţii ieftine. Doar ne citeşte şi gîndurile, nu? Voi aţi zis-o şi o susţineţi.

   Şi atunci, pentru ce parada asta a obiectelor de “cult”, în afară de motivaţia unui biznis cinstit? Pentru confort psihic? Păi dacă numai pentru asta, atunci, iertat să-mi fie, dar nu sunteţi decît nişte farisei care, în realitate, nu daţi doi bani pe ce crede Dumnezeu despre voi, ci vă interesează doar ce vă închipuiţi voi că El crede despre voi. Şi dacă în închipuirile voastre vă vedeţi cu aripi de îngeri, deja vă consideraţi cu loc rezervat de-a dreapta Tatălui Ceresc. Nu uitaţi centura de siguranţă! S-ar putea s-aveţi nevoie

Cu ce sunt mai răi ateiştii decît teiştii? Sau cu ce sunt mai buni teiştii decît ateiştii? Nici unii, nici alţii nu au putut demonstra non-existenţa sau existenţa unui (dumne)zeu. Tot ce au la îndemnînă e părerea lor pur subiectivă. Dar se rivalizează sau chiar se urăsc de moarte. Şi atunci cu ce sunt mai buni unii decît alţii? Cu ce ajută credinţa teiştilor sau non-credinţa ateiştilor dacă rezultatul e acelaşi: CONFLICT?! Înainte de a crede într-un terţ eteric, ar trebui să începem prin a crede în noi. Suntem vii, palpabili, frumoşi, emanăm energie, căldură, sentimente şi încă nici p-astea nu ştim a le folosi cum trebuie.

Orice drum evolutiv începe prin a te familiariza cu ce ai la îndemînă. Iar pe tărîmul spiritualităţii încă mergem de-a buşilea. Hai să nu ne rupem gîturile încercînd să escaladăm tăriile în patru labe! Coarda de siguranţă nu ne-ar folosi oricum la nimic, pentru că avem mîinile ocupate cu biberonul.

Dezbaterile privind existenţa lui Dumnezeu au încins minţile oamenilor, spiritele şi, uneori, mai mult decît atît, vreme de mii de ani. Religia a “rezolvat” problema rapid: e de-ajuns să crezi şi există. Suficient pentru mulţi oameni ca să-şi poată vedea mai departe liniştiţi de viaţa lor şi mărunţişurile ei. Dar nu suficient pentru toţi. Nici pentru mine. Dincolo de misticisme, zei, duhuri sfinte, spirite şi alte asemenea, trăim într-un Univers care are şi materie, care îşi face simţită prezenţa existenţei sale, se manifestă, respiră, chiar dacă nu totdeauna putem vedea şi pipăi această manifestare.

Indiferent sub ce formă ni l-am imagina pe Dumnezeu: moş bătrîn cu barba albă, extraterestru, fiinţă eterică, ectoplasmă, formă de energie, atom, poate o matcă primordială din care s-a născut Universul nostru, sau poate chiar un univers paralel reprezentînd uzina de fabricaţie a universului nostru, oricum ar fi, dacă El există atunci cu siguranţă există şi o dovadă, un semn se sine stătător care să-i confirme prezenţa şi altfel decît în mintea şi spiritul omului.
Read the rest of this entry »