Saturnianul

Posts Tagged ‘economie’

Nu sunt alarmist de fel. Cînd ai ocazia să vezi sînge ţîşnind din mînă (a ta sau a altora) precum arteziana fără să te pierzi cu firea sau să leşini, înveţi să fii mai cumpătat înainte de a crea panică sau a te panica. Dar cînd am cîte o presimţire aşa, susţinută parcă şi de evenimente din realitate, nu mă pot abţine s-o exprim, chiar dacă pare panicardă.

Ultima declaraţie a lui Băsescu de renunţare la serviciile angajaţilor Internelor a mai bifat o încercare de învrăjbire a două categorii sociale: apărătorii legii şi populaţia. De 20 de ani observ gesturi şi atitudini clare ale clasei politice ce au ca scop punerea pe picior de conflict şi învrăjbirea diferitelor categorii sociale. Luaţi-o de la prima mineriadă din 1990 şi pînă în zilele noastre şi o să observaţi un şablon bine conturat: situaţii şi stări de conflict social provocate şi care se repetă, cu alţi protagonişti. Acum încep să se repete şi protagonşitii. Iar acţiunile politicienilor de a aduce şi menţine în conflict diverse categorii sociale au devenit tot mai virulente şi mai dese.

Astfel, actuala stare de fapt mă duce cu gîndul la două posibilităţi: fie statul, ca şi structură organizatorică, se află în pragul colapsului şi singura reacţie de funcţionare pe care o mai poate avea sunt spasmele violente înainte de obştescul sfîrşit; fie, undeva, s-a gîndit pregătirea terenului pentru un război civil real. Oricum, la nivel social, economic, de nervi şi declaraţii, societatea română a fost deja plasată în stare de război civil de nişte ani buni. Nu ştiu ce urmează, dar orice ar fi, mie începe să-mi miroasă tot mai puternic a praf de puşcă.

PS: Apropo de panică. Acum cîteva zile toată presa vuia cum că specialiştii ziceau că pînă pe 28 septembrie în România va fi un cutremur puternic. Azi e 28. V-a zguduit şi altceva în afară grobianismul clasei politice?

De ceva vreme observ că, în discuţiile cu teme economice, se readuce pe tapet impozitarea progresivă (devenită o marotă a acestui tip de discuţii), paralel cu blamarea cotei unice ca fiind nedreaptă, discriminatorie, creatoare de discrepanţe socio-economice etc. Toate astea nu reprezintă pentru mine altceva decît o demagogie ieftină avînd ca fundament psiho-social două handicapuri (sper eu provocate şi nu congenitale) ale poporului român: egalitarismul şi principiul “să moară şi capra vecinului”. Probabil aceste handicapuri vor şi asigura succesul unui cadavru economic conservat, deshumat, primenit şi expus drept manechin de calitate superioară pe care să se atîrne ţoale pentru tot “boborul”. Un lucru e clar: unii vor să profite de criza economică şi de deciziile haotice ale actualilor lideri politici pentru a exploata aceste handicapuri ale societăţii. Read the rest of this entry »

Acum că a trecut, o să fiu mai tranşant decît în urmă cu un an.

Ora Pămîntului nu este altceva decît o convenţie stupidă pentru liniştirea minţilor eco-superstiţioase care îşi închipuie că salvează fauna planetei dacă cresc cîţivă peşti într-un acvariu. O convenţie la fel de studpidă precum cea a americanilor vizavi de cifra 13 pe o care sar la numerotarea etajelor, etaj care inexorabil, logic şi concret există chiar dacă aleg să-l denumească altfel. Şi la fel ca alte convenţii stupide de care nu pomenesc acum.

Nu, nu salvaţi nici o planetă, nu reduceţi nici o poluare, nu faceţi lumea mai curată şi aerul mai respirabil dacă staţi o oră pe întuneric. Tot ceea ce faceţi e o psihoterapie autoaplicată pentru a reuşi să nu vedeţi “the big picture”. Sau să reuşiţi să vedeţi cu detaşare. Nici măcar nu faceţi vreo mare scofală de experiment în care s-ar putea presupune că vă testaţi limitele suportabilităţii în lipsa beneficiilor tehnologiei moderne. Pur şi simplu staţi pe întuneric de bunăvoie, lucru pe care îl faceţi probabil de (mai) multe ori într-un an. Însă vă simţiţi speciali atunci cînd o faceţi într-o zi anume desemnată cînd o mai fac şi alţii. Read the rest of this entry »

Mă uit pe blog şi văd că n-am mai scris nimic de fix şaptişpe zile. Bon, planeta e mare, sunt multe de explorat aşa că n-apuc, pe cît de des aş vrea, să mă aflu faţă în faţă cu foaia albă virtuală care aşteaptă nerăbdătoare să o excit cu ceva vorbe de duh iar neuronii mei rămîn pleoştiţi, inhibaţi fiind de goliciunea foii. Şi cică goliciunea ar trebui să excite. Mda! Oricum, mi-am propus să-mi solicit inspiraţiunea şi în alt fel de scrieri decît cele blogheristice.

Pe blog zisei că să scriu numai săptămînal ceva… profund. Şi iaca au trecut şap’şpe zile iar ce vreau să scriu eu acum e mai mult “fund”, nu şi “pro”. Dar tot aşa sunt şi realităţile pe plaiul mioritic (“fund” adică; “pro” mai vedem noi dacă şi cînd). E bine oricum, măcar am parte de ceva virilitate neuronală iar foaia se simte şi ea excitată. Deci, toată lumea-i mulţumită
Read the rest of this entry »

Am primit pe mail un link către un articol al lui Iulian Urban pe care vă invit să-l citiţi (dacă nu aţi făcut-o încă, chestiile astea se răspîndesc rapid prin mail) precum un contabil care citeşte facturile şi întocmeşte balanţa de venituri şi cheltuieli: matematic şi raţional, fără derapaje fanteziste şi emoţionale.

Personal privesc articolul cu unele reţineri deşi, după cum se desfăşoară evenimentele în jur, anumite lucruri spuse acolo tind să aibă greutatea unui adevăr. Ce mă face să am reţineri? Vocabula de început a titlului articolului: “DISCUŢIE INCENDIARĂ!” Unic, fenomenal, incendiar, incredbil, special etc. sunt “cîrligele” de agaţament utilizate în jurnalism şi reclamă (dacă v-aţi uitat măcar 5 minute la programele publicitare de prezentare a unui produs, ştiţi despre ce vorbesc) menite a “captura”, menţine şi implica emoţional privitorul/cititorul în universul oferit. Circumspecţia mi-a venit din inconfortul provocat de titlu şi de dezvăluirile din articol. Am avut senzaţia acută că sunt tras insistent de mînecă iar cînd am încercat să mă desprind uşor am fost apucat mai ferm. Dar cum nici negarea totală nu-mi stă în fire, am ales precauţia.
Read the rest of this entry »