Saturnianul

Posts Tagged ‘extraterestru’

Dezbaterile privind existenţa lui Dumnezeu au încins minţile oamenilor, spiritele şi, uneori, mai mult decît atît, vreme de mii de ani. Religia a “rezolvat” problema rapid: e de-ajuns să crezi şi există. Suficient pentru mulţi oameni ca să-şi poată vedea mai departe liniştiţi de viaţa lor şi mărunţişurile ei. Dar nu suficient pentru toţi. Nici pentru mine. Dincolo de misticisme, zei, duhuri sfinte, spirite şi alte asemenea, trăim într-un Univers care are şi materie, care îşi face simţită prezenţa existenţei sale, se manifestă, respiră, chiar dacă nu totdeauna putem vedea şi pipăi această manifestare.

Indiferent sub ce formă ni l-am imagina pe Dumnezeu: moş bătrîn cu barba albă, extraterestru, fiinţă eterică, ectoplasmă, formă de energie, atom, poate o matcă primordială din care s-a născut Universul nostru, sau poate chiar un univers paralel reprezentînd uzina de fabricaţie a universului nostru, oricum ar fi, dacă El există atunci cu siguranţă există şi o dovadă, un semn se sine stătător care să-i confirme prezenţa şi altfel decît în mintea şi spiritul omului.
Read the rest of this entry »

În ultima vreme…

• …am o stare tare ciudată. Cred că mi s-a contaminat heliul cu ceva oxigen. Şi nu-i bine!
• …mi se învîrt o grămadă de idei în cap dar nu ies decît puţine şi după mari “scremeri”. Oi fi făcut constipaţie mentală. Tot de la oxigen e…
• …n-am inspiraţie la scris. Adică am, dar nu trece din creier în mînă. O trebui să excit mîna?
• …m-am reapucat de o pasiune mai veche, golful. Virtual deocamdată. Sper să fac şi în realitate într-o zi.
• …mă bate gîndul să mă înscriu la cursul de astronomie şi chiar să-mi iau un telescop. Habar n-am dacă chiar acel telescop, nu ştiu cu ce-ar trebui să încep, dar mă documentez. Mulţămiri Disperatului pentru link.
• …am descoperit mai multe despre sălaşul meu.
• …cutreier planeta în căutare de matchumacuchi şi sacumatomphe prin pădurea laschiloni. Sunt rare :D

Ce-a ieşit din combinaţia asta a fost botezat Povestirile Saturnianului. Acolo veţi găsi proză sf, non-fiction dar şi poezii. Fie ele mai vechi sau mai noi. Îl doresc a fi în primul rînd un loc al fanteziei şi misterului, laboratorul de creaţie al lumilor holografice din mintea mea, dar şi al sentimentelor, filosofiilor, anatemelor şi (auto)judecăţilor.

Unele texte le ştiţi deja pentru că ele şi-au făcut aici o vreme veacul. Altele, nu. Cele care care se vor adăuga vor fi noi sau inedite. Vă urez lectură plăcută şi nu vă sfiiţi să daţi cu părerea.

Băi fraţilor-cîrnaţilor cumnaţilor (scuze de greşeală da’ ie 3 noaptea cînd scriu şi ieri am avut intimităţuri de gradul zero cu administraţia statului, “pipăieli” care se lasă cu sechele sentimentale :D), sper să n-ajung a face foileton din chestia asta. După peripeţia din episodul unu am dat de inspectoarea de muncă Z care ţinea locul lui Y care ţinea locul lui X care era în concediu post-livrare pe lume. De plod, adică!

Booon! Ne prezentăm io şi cu colega mea să ne luăm cărţile de muncă. Ale noastre! Pe numele nostru! Din buletin! Care demonstrează că noi e ăia de zicem că suntem noi, şi nu alţii (apropo, io vreau o clonă. S-o trimit pe ea să se “iubească” cu ăia de la Stat).
- Delegaţia, zice Z.
- Poftim? Pentru ce? Că venim în numele nostru, nu în numele altcuiva.
- Nu contează, trebuie delegaţie.

(Help! La faza asta creierul meu a returnat: “cannot compute!” O fi din cauză că sunt extraterestru şi nu m-am adaptat suficient)

Colega, fiind şi şefa, se aşează şi scrie delegaţia. Z ne găseşte carnetele de muncă. Deja simţim cum ne scarpină mîna Domnului în creştet. Zîmbesc în sinea mea. După cîteva momente de tăcere în care a examinat carnetele, Z aruncă bomba:
- Îmi pare rău, dar nu pot să vă dau carnetele pentru că n-au fost operate încheierile.
“Talibano!” îmi fulgeră prin neuroni, dar se opreşte în dinţi cuvîntul. Aşadar, nu era mîna Domnului, era altă mînă dar n-am mai stat să mă gîndesc a cui.
- Păi de ce? întreb eu.
- Lipsesc ştatele de plată pe iunie şi iulie, iar fără alea nu pot să operez încheierea.
- Dar le-am trimis prin poştă cu confirmare de primire. Şi am primit confirmarea de primire, deci au ajuns, spune colega.
- Aici nu sunt, zice Z.

“Le-o fi luat X acasă (aia cu plodu’, mai ţineţi minte?) ca lectură de uichend”, zic io în sinea mea. Măcar ni s-a vorbit frumos şi amabil. Deci, din nou pe marţea viitoare. Măcar acum am delegaţie. Ce m-o mai aştepta?

Apropo, tanti asta Z era tinerică, drăguţică. Data viitoare inspectez inelarul şi dacă e liber, poate o invit la un suc. Nu de alta, da’ să mă pot lăuda ca am ieşit şi eu cu organu’ de stat :))

La Inspectoratul Teritorial de Muncă. O caut pe doamna inspectoare X, de la sectorul 6. Trei birouri arondate sectorului 6. Pe uşa fiecăruia, o listă cu inspectorii ce-şi au sălaşul acolo. Doamna X nu este pe nici o listă. Vălul misterului începe să mă ciupească de neuroni. Cum pe la uşile sectorului cu pricina aşteptau oameni, intru la sectorul 4 să întreb, acolo nu aştepta nimeni:

- Bună ziua! O caut pe doamna inspectoare X. E de la sectorul 6, dar nu apare pe nici una din liste şi am zis să…
- Îmi pare rău dar nu cunosc nici o doamnă inspectoare X.
- Mulţumesc.

Oamenii ăştia nu-şi cunosc colegii? Birourile sunt la cîţiva metri distanţă unul de altul. Deja mă simt în zona crepusculară. Dacă doamna inspectoare X a fost răpită de extratereştrii şi celorlalţi le-au fost şterse orice amintiri legate de ea? Sau poate că doamna X nu a existat niciodată. Hotărît să rezolv enigma, intru peste rînd într-unul din birourile de la 6 aruncînd celor de la uşă un “vreau doar să întreb ceva”.

- Bună ziua! O caut pe doamna X.
- Doamna X este acasă, îşi creşte copilul. În locul ei este Y, dar Y este în concediu şi îi ţine locul Z. Numai că nici Z nu este, îl găsiţi tocmai marţi.

Cine spune că românii nu sunt un popor inteligent se înşeală amarnic. Suntem minţi matematice chiar, totul este calculat, nimic nu e la voia întîmplării. Avem capacitatea de a crea, oricînd şi în orice împrejurări, ecuaţii cu necunoscute şi variabile. Cu cît mai multe necunoscute şi variabile. Partea proastă e că nu ştim să le şi rezolvăm. Deloc sau, în orice caz, nu la timp. De fiecare dată ne surprinde clopoţelul şi cerem prelungiri. Suntem creatorii depăşiţi de creaţie. Dar ne purtăm trufaşi mîndria. Nu prea ştim să rezolvăm probleme, însă măcar ştim să le creăm. Tot e ceva!