Saturnianul

Posts Tagged ‘femei’

Unul din stereotipurile des întîlnite îl reprezintă concepţia unor bărbaţi (cam mulţi după constatările mele de-a lungul timpului) şi a societăţii, în general, vizavi de ceea ce vrea să însemne expresia din titlu: femeia de casă. Am să împart stereotipia asta în două. Fiindcă ea e văzută şi înţeleasă diferit din punctul de vedere al (majorităţii???) bărbaţilor şi al societăţii.

BĂRBAŢII
De-a lungul timpului, discuţiile cu amicii şi cunoştinţele mele de sex masculin ajungeau inevitabil şi în zona relaţiilor şi a femeilor. Cînd îi întrebam cam ce calităţi şi-ar dori să aibă femeia alături de care şi-ar petrece viaţa (sau o parte din ea) unii îmi răspundeau invariabil – printre alte calităţi, majoritatea avînd legătură cu dotările exterioare şi mai puţin cele interioare :D – să fie femeie de casă. În concepţia mea, vizavi de înţelesul sintagmei, totul era bine şi frumos. Păreau a fi oameni de treabă care ştiu ce vor. Însă cum eu doream lămuriri suplimentare şi nu merg pe principiul că toţi înţeleg acelaşi lucru ca şi mine, am întrebat de fiecare dată: ce înţelegi tu prin femeie de casă?

Răspunsurile primite în destule situaţii m-au uimit şi a trebuit să constat că sensul vocabulei era confundat masiv cu al alteia, asemănătoare, dar al cărei sens e total diferit: femeie în casă. Pe scurt, ei voiau o femeie care să fie la dispoziţia lor din toate punctele de vedere, casnic, emoţional, sexual, etc., să facă “ciocul mic”, să nu-i contrazică atunci cînd vorbesc ei, să nu trebuiască a da explicaţii pentru ceea ce fac (aham! poate erau nişte zei reîncarnaţi) şi să închidă ochii dacă o mai pun de-o smotoceală cu o coleguţă sau amică. Pentru ăştia, citez o replică a lui Toma Caragiu din Actorul şi sălbaticii: “Securea… toporul… Capul îl aduci la mine să văd că e el”.

SOCIETATEA
A rămas cu o concepţie demnă de Evul Mediu cînd vine vorba de viziunea asupra femeii de casă: stă la numai la cratiţă, are grijă de copiii de care bărbatul e atît de mîndru dar el nu e în stare să le spună o vorbă bună sau să se joace cu ei, umblă despletită, neîngrijită, nu are timp de hobby-uri, relaxare sau micile ei plăceri sufleteşti pentru că e femeie serioasă, cu bărbat şi copii. De nenumărate ori, atunci cînd o femeie apare îngrijită, cu unghiile făcute mai tot timpul, cochetă, cu un zîmbet pe faţă şi cu respect faţă de ea însăşi, apelativele sunt: “curvă”, “panaramă”, “întreţinută” şi, dacă are copii, “sigur nu ştie ce-i aia să-i crească şi să aibă grijă de ei, pentru că le-a pus bonă”. Ştiu că sunt şi asemnea specimene de femei. Dar am cunoscut şi cunosc femei care au 2-3 copii, arată în continuare bine, se respectă, se îngrijesc, sunt cochete şi îşi cresc copiii cu dragoste.

Urăsc reacţiile astea primitive că o femeie cu copii care arată bine şi se îngrijeşte, nu e femeie de casă. De unde atîta animalism de sorginte tribală? Urăsc şi mai mult judecăţile apriorice, etichetele puse unui om pe care nu l-ai văzut în viaţa ta, nu l-ai întîlnit niciodată, n-ai schimbat o vorbă cu el, dar ştii tu că e “o curvă” sau e “un nenorocit”. Am avut discuţii aprinse chiar şi cu ai mei pe tema asta pentru că eu iau foc la asemenea concepţii pe care le consider bîrfologii şi mahalagisme, răutate viscerală. Şi am pretenţia că părinţii mei sunt nişte oameni inteligenţi (şi sunt) aşa că nu accept astfel de derapaje.

Societatea noastră mai are mult de evoluat! Iar dacă nu vrea, n-are decît să rămînă în grotă. Dar măcar oamenii apropiaţi din jurul meu îmi doresc să fie altfel, să nu se dizolve în turmă.

(Poză găsită la Abroath)

Staţi aşa, nu daţi năvală că nu e cu poze erotice şi nici mărturisiri intime nu vă fac! :P Are legătură cu sexul, dar nu e de băloşat. În fapt, bărbaţii ar putea să se simtă atacaţi la cojones, privind chestiile care urmează precum o “castrare” psihologică cu efecte în plan fizic >:)

Citind unul din stereotipurile de aici mi-a venit ideea acestui articol. O sa mă rezum la stereotipul “sexul tare – sexul slab” şi, chiar dacă acest stereotip se manifestă în mai multe direcţii, vreau sa mă limitez, în general, la actul sexual ca modalitate de obţinere a plăcerii şi, în particular, la cel care are ca scop şi conceperea unui copil . La ce implică el pentru ambii parteneri atît în timpul desfăşurării lui, cît şi după.

N-o să spun lucruri noi. Mulţi le ştim chiar dacă majoritatea (mai ales bărbaţii) nu le luăm în seamă. Am s-o fac schematic, pe puncte, pentru a oferi o vedere de ansamblu şi fiindcă nu vreau să intru în amănunte ce ţin de anumite… particularităţi.

Bărbatul

• dă din fund
• gîfîie
• termină
• adoarme
• a doua zi e fericit, n-are nici pe dracu’
• dacă ea rămîne însărcinată se gîndeşte cînd dracu’ va mai putea face sex iar
• stă lîngă soţie cînd naşte (în cazuri ideale sau dacă nu i-e rău la vederea sîngelui :P)

Femeia

• ocazional, dă şi ea din fund
• gîfîie, geme (presupunînd că partenerul chiar îi oferă plăcere)
• se întreabă de ce a adormit el aşa repede: nu i-a plăcut, e bolnav, nu ştie de postludiu?
• a doua zi, dacă nu vrea copii, ia pastile şi are greţuri sau dureri de cap
• rămîne însărcinată
• creşte în greutate
• silueta nu mai e aceeaşi
• oboseală
• greţuri
• durerile facerii
• alăptare
• schimbat scutece
• bibilit copil
• etc.

Acum care-o fi sexul tare şi care ăla slab? Cîte scutece aţi schimbat (sau aţi schimba) domnilor? Ştiţi/puteţi bibili un copil aşa cum numai o femeie ştie a face? De restul nu mai întreb, că nu le puteţi face de la natură :D

Ce vreau sa spun cu toate astea? Nu, nu vreau să (dez)avantajez un sex în faţa celuilalt. Ci vreau să se înţeleagă că atît femeia, cît şi bărbatul au calităţi şi defecte. Şi că în loc să ne excităm orgoliile ridiculizînd calităţile prin augmentarea defectelor şi scăpărilor inerente, mai bine am face invers.

Iar aceste… contre dintre bărbaţi şi femei îşi au rolul şi rostul lor în economia relaţiei dintre ei, ba chiar şi în jocul dragostei, al eroticului. Dar pînă la un punct, dincolo de care se trece în grotesc, patologic şi ce alte devieri mai vreţi voi care nu mai au de-a face nici măcar cu hormonii.

Negativarea repezintă după mine un deficit al evoluţiei speciei şi trebuie încercat a fi corectat. De ce să spunem că femeile nu sunt în stare să schimbe o roată, iar bărbaţii nu sunt în stare să gătească, cînd putem spune că femeile fac o mîncare delicioasă iar bărbaţii sunt sexy cînd schimbă o roată şi sunt murdari de vaselină? ;)

N.B.: Nu luăm în calcul excepţiile de nici un fel :D

Mai ales dacă vina nu o porţi tu, femeia care eşti. Şi dacă nu poţi să-l rogi aşa frumos, clipul funcţionează ca terapie psihologică ;)

Cei care au văzut The Shining vor recunoaşte o scenă din film acolo. Cei care nu l-au văzut, vă spun eu care e scena: aia cu toporul şi e aproape identică cu cea din film doar că rolurile sunt inversate. Pur şi simplu iubesc melodia asta. De cîteva zile o ascult pe repeat. Iar clipul e bestial! :P

O zi minunată doamnelor şi domnişoarelor :)

PS: Bezeaua de la sfîrşit e… diabolică >:)

Încă din vechime, unii “iluminaţi” şi prelaţi au găsit de cuviinţă să pogoare asupra femeii stigmatul păcatului, considerîndu-le fiinţe impure şi inferioare, în contradicţie cu bărbatul care era o fiinţă pură şi superioară. În unele medii sociale, acest crez este puternic chiar şi în ziua de azi, inclusiv în sînul societăţii româneşti la anumite niveluri.

Oarecum îi înţeleg şi pe “iluminaţii” de ieri, şi pe cei de azi. O fiinţă care poate crea viaţă fiind înzestrată cu una din însuşirile Creatorului Suprem, îţi poate da complexe de inferioritate destul de accentuate. Mai ales că bărbatul este un… accesoriu în procesul creației.

Totuşi, aşa cum ştim, bărbatul tot din femeie se naşte. Şi atunci apare următoarea dilemă care aruncă crezul sub spectrul absurdului: cum este posibil ca dintr-o fiinţă impură şi inferioară să se nască una pură şi superioară?!

Sîmbăta trecută, văzînd că e aşa frumos afară, mi s-au aprins căclîiele după o Plimbare în Herăstrău. Da’ rău de tot mi s-au aprins, că i-am şi zis gagicei suav: “Plimbare, dacă nu ieşi cu mine acu’, ai pus-o!” Cum i-am vorbit aşa dulce, n-a avut ce face şi a acceptat.

Am comunicat intenţia mamei, deşi zisesem cu o seară în urmă că nu ies nicăieri, nici dacă mă taie cineva. Mama a rămas surprinsă şi, ca de obicei, m-a alintat: “Tu nu eşti sănătos!” “Mda, spune-mi ceva nou. S-a pus pata şi gata. Parcă m-ai cunoscut abia ieri”. Şi dus am fost.

În parc am făcut şi cîteva poze. Aveţi mai jos trei care mi-au plăcut.

Ajung aproape de debarcader unde văd o tanti cu bilete de papagal şi două fătuci frumoase luînd fiecare cîteva. Şi-mi vine aşa, un chef de joacă. Nu mai luasem bilete de papagal de cînd eram copil. Cer două, unul de viitor şi unul de căsătorie ;)) În cele cîteva frăzuţe de pe ăla de căsătorie o găsesc p-asta:

Doi ochi frumoşi de fată cu numele Elena ar vrea să îi vezi, să stai mai mult cu ei.

Opa! zic. Elena? Am io o prietenă Elena, dar… nu la modul ăla :D Cin’ să fie, cin’ să fie?! O urma să cunosc vreo Elenă? Şi mă pocneşte brusc, dîndu-mi seama că papagalu’ m-a blestemat. Păi ce alte Elene mai ştiu io decît Băseasca şi Udreasca? :)) Acu’ dilema e care dintre ele o vrea s-o văd? :D Şi or rezista la heliul de pe Saturn?! ;))