Saturnianul

Posts Tagged ‘femeie’

În urmă cu un an şi jumătate scriam această postare unde mă erijam într-un profet al propriului viitor şi prevedeam dispariţia, într-o bună zi, a acestui blog datorită unui ceva frumos, minunat care urma să se întîmple. Ei bine, acea zi a venit!

Blogul n-o să dispară fizic dar se va lăsa liniştea pe el. Ceea ce s-a şi întâmplat de 3 luni jumate. Nu ştiu dacă pentru o vreme sau dacă definitiv. Dar mesajele mele au ajuns unde trebuie. Iar blogul mi-a fost un bun şi credincios purtător al mesajelor mele. Energiile au vibrat şi Universul a răspuns. Ceva-ul minunat a căpătat identitate şi formă. Iar eu am trecut într-o altă etapă: cea în care chemarea în eter s-a materializat devenind o chemare în concret.

Vă mulţumesc că mi-aţi citit rândurile, fie din când în când, fie cu regularitate. Şi mulţumesc celor care mai trec pe-aici citind din urmă. Nu spun nici “la revedere”, nici “adio”. Fiindcă nu ştiu ce va fi. Ştiu doar că acum am plecat de aici.

Pornind de la vorba de duh rostită de actriţa Sharon Stone, (“Women can fake an orgasm, but men can fake an entire relationship”), postată pe un site de socializare, s-a iscat următorul scurt dialog: cineva a întrebat “Cine pierde?” iar altcineva i-a răspuns “Amândoi”. Eu zic că lucrurile nu stau tocmai aşa. Şi uite de ce zic asta:

1. Dacă bărbatul simulează relaţia, pierde femeia. Bărbatul nu pierde, fiindcă înseamnă că îi convine relaţia simulată. Cred că nici un om sănătos la cap şi stabil emoţional nu rămâne într-o relaţie simulată din pură plăcere, dacă nu are un interes anume.
2. Dacă femeia simulează orgasmul, pierde femeia. Majorităţii bărbaţilor nu îi pasă dacă femeia a avut orgasm pe bune, atâta vreme cât ei au avut.
3. Dacă femeia simulează orgasmul iar bărbatul simuleaza relaţia, tot femeia este cea care pierde. Dublu. O dată, că simulează orgasmul fără să îi comunice faptul că ea nu simte plăcere şi să vadă amândoi ce e de făcut. A doua oară, că se complace într-o relaţie simulată. Bărbatul nu pierde nimic. Din motivele enuntaţe la punctele 1 şi 2.
4. Dacă amândurora le convine oricare dintre cele trei situaţii şi se complac în ele, atunci nu pierde nici unul.

Ceva opinii diferite? Contraargumente? Aştept!

Ce-mi place asta “dacă aş fi fost bărbat/femeie”! Suntem amîndouă în acelaşi timp. Şi nu vorbesc de filosofeli, tantre şi spiritualitate. Biologic! Fiecare individ are inscripţionat în codul genetic informaţiile ambelor sexe. Formal, fac referire la corp aici, devin dominante anumite caracteristici, ceea ce ne face să ne materializăm ca bărbaţi sau femei. Însă intrinsec suntem capabili şi de comportamente/simţăminte specifice celuilalt sex. Doar că ele sunt reprimate prin educaţie, datorită tipului de organizare socială defectuoasă în care trăim. Segregarea sexuală este o “cutumă” impusă de societate. În mod natural, bărbaţii şi femeile nu ar trebui să aibă probleme în a se înţelege reciproc, fie şi la cel mai profund nivel, fiindcă “softul” genetic ne permite asta. Însă el este “virusat” de condiţionările sociale.

Îmi doresc ca femeia să încerce a-şi depăşi condiţionarea impusă de societate. Şi în acelaşi timp, bărbatul să conştientizeze că natura nu a creat sexul masculin şi cel feminin în ideea de rivalitate, ci de complementaritate. Rivalitatea este o imbecilitate născocită de mintea umană pentru atingerea unor interese. Tot ce crează natura este în perfectă armonie şi echilibru. Denaturarea aparţine omului, nu naturii.

E dificil, pentru că e ceva care funcţionează de milenii şi pentru multe femei a devenit normalitate să se simtă fiinţe inferioare bărbaţilor deci submise acestora. Sigur, e o etapă inevitabilă în evoluţia umană dar a venit vremea să fie depăşită, să o transcendem. Nu putem avea pretenţia de evoluţie cîtă vreme societatea încă mai funcţionează după precepte vechi de milenii, arhidepăşite, care şi-au avut rostul la vremea lor şi acolo ar fi trebuit să rămînă, în trecut. Trebuie să găsim calea evoluţiei către echilibrul în care ne-a creat natura. O găsesc a fi singura cale de salvare a speciei umane de la degenerare şi chiar dispariţie.

Cuvintele… Uneori am sezaţia tot mai acută că ne-au fost date nu pentru a ne ajuta, ci pentru a ne împiedica. Că menirea noastră nu e aceea de a inventa mereu altele şi altele, tot mai sofisticate, ci, pur şi simplu, aceea de a scăpa de ele. Ditch the fucking words! Dar nu, nouă ne place să ne pierdem printre ele, să ne ascundem după ele, lîngă ele, sub ele… Le-am transformat din simple unelte de transmitere a informaţiei, în unelte de mascare şi criptare a informaţiei. Cît de stupid poate fi: să foloseşti multe cuvinte şi tone de energie ca să nu spui nimic. Sau să nu se înţeleagă ce spui. Sau să laşi loc de… interpretări. Sunt convins că fiecare a avut cel puţin un moment în viaţa sa, cînd, într-o comunicare cu cineva, n-aţi reuşit să vă înţelegeţi după mult timp pierdut, multă energie cheltuită şi multe cuvinte risipite. Şi că, apoi, totul s-a clarificat într-o secundă după un scurt schimb de priviri. De ce nu v-au ajutat cuvintele? Pentru că fenomenul comunicării se poate desfăşura şi pe alte canale. Creierul vostru, spiritul, sufletul, cum vreţi să-i ziceţi, a simţit asta şi a deschis canalul alternativ. Numai că ni se întîmplă doar în situaţii de urgenţă.

Măcar de le-am face simple cuvintele. Dar, nuuu! E mai simplu să spui “cînd silueta ta diafană mi-a trecut ravisant prin faţa ochilor am simţit o plutire nepămîntească născîndu-se în fiinţa mea şi lumea interioară mi s-a prăbuşit la picioarele tale” decît “eşti frumoasă şi sunt îndrăgostit de tine”, aşa-i? O să ziceţi că prima variantă e mai romantică şi poetică. Băi, dar femeia aia nu trebuie să ştie şi ea de la ce porneşte romantismul şi poezia? Dă-i informaţia întîi, la naiba! Sau voi instalaţi programe pe calculator fără a avea sistem de operare?

Pierduţi printre cuvinte, ăştia suntem. Asta sunt şi eu acum, cînd scriu rîndurile astea. Vomit cuvinte într-o ordine calculată şi se cheamă că sunt “cult”. Şi pun pariu că n-aţi înţeles nimic, fiindcă e informaţie criptată. Dar dacă am face un schimb de priviri sunt sigur că aţi înţelege.

Cum bine zic băieţii de la Pink Floyd mai jos. We just can’t win! Mda, iar sunt în perioadă cînd ascult rock psihedelic. Şi băieţii “roz” sunt cei mai tari. Chiar dacă şi ei se pierd printre cuvinte…

Dacă o înjuri, eşti porc. Dacă n-o înjuri, eşti bleg.
Dacă o loveşti, eşti violent. Dacă n-o loveşti, eşti nepăsător.
Dacă te impui, eşti tiran. Dacă nu te impui, eşti cîrpă.
Dacă n-o ajuţi, eşti nesimţit. Dacă o ajuţi, eşti nepriceput.
Dacă faci sex cînd nu vrea ea, eşti prea insistent. Dacă faci sex cînd vrea ea, eşti prea disponibil.
Dacă n-o săruţi cînd intri pe uşă, eşti lipsit de romantism. Dacă o săruţi cînd intră pe uşă, eşti efeminat.
Dacă n-o consolezi cînd plînge, eşti insensibil. Dacă o consolezi, eşti fals.
Dacă eşti ferm, eşti prea dur. Dacă nu eşti, eşti prea sensibil.
Dacă eşti prost, eşti bun. Dacă eşti bun, eşti prost.

O ştiţi?