Saturnianul

Posts Tagged ‘ginduri’

Nu mai ştiu unde am auzit sau citit dar un personaj d-ăsta pitoresc-mioritic care are/face el bani mulţi, ar fi zis ceva de genul: “Băi nene, io mă cac aur!” Ce-o fi vrut să spună cu asta? Că lucrurile de valoare ies pe la instalaţiile de dejecţii? Sau că valoarea aurului e direct proporţională cu “plăcerea” produsă de putoarea tonelor de rahat în care s-a bălăcit pentru a-l obţine?

PS: Să fie doar coincidenţă că “lingou” (de aur) şi “lingău” sunt paronime?!

Dacă o înjuri, eşti porc. Dacă n-o înjuri, eşti bleg.
Dacă o loveşti, eşti violent. Dacă n-o loveşti, eşti nepăsător.
Dacă te impui, eşti tiran. Dacă nu te impui, eşti cîrpă.
Dacă n-o ajuţi, eşti nesimţit. Dacă o ajuţi, eşti nepriceput.
Dacă faci sex cînd nu vrea ea, eşti prea insistent. Dacă faci sex cînd vrea ea, eşti prea disponibil.
Dacă n-o săruţi cînd intri pe uşă, eşti lipsit de romantism. Dacă o săruţi cînd intră pe uşă, eşti efeminat.
Dacă n-o consolezi cînd plînge, eşti insensibil. Dacă o consolezi, eşti fals.
Dacă eşti ferm, eşti prea dur. Dacă nu eşti, eşti prea sensibil.
Dacă eşti prost, eşti bun. Dacă eşti bun, eşti prost.

O ştiţi?

Unii zic că noi, oamenii, suntem gîndaci în comparaţie cu forţele universului şi ale naturii. Era bine să fie aşa. La un eventual cataclism, natural sau nu, gîndacii vor supravieţui. Noi, nu!

Nimeni nu este nebun! Doar că fiecare are propria realitate. Nebun eşti atunci cînd nu te mai regăseşti nici măcar în acea realitate.

Cum afli dacă eşti porst/proastă? Te întrebi pe tine sau îi întrebi pe ceilalţi? Cine are potenţial mai mare de a fi obiectiv, ţinînd cont că fiecare este subiectiv în obiectivitatea lui?

Cu ce sunt mai răi ateiştii decît teiştii? Sau cu ce sunt mai buni teiştii decît ateiştii? Nici unii, nici alţii nu au putut demonstra non-existenţa sau existenţa unui (dumne)zeu. Tot ce au la îndemnînă e părerea lor pur subiectivă. Dar se rivalizează sau chiar se urăsc de moarte. Şi atunci cu ce sunt mai buni unii decît alţii? Cu ce ajută credinţa teiştilor sau non-credinţa ateiştilor dacă rezultatul e acelaşi: CONFLICT?! Înainte de a crede într-un terţ eteric, ar trebui să începem prin a crede în noi. Suntem vii, palpabili, frumoşi, emanăm energie, căldură, sentimente şi încă nici p-astea nu ştim a le folosi cum trebuie.

Orice drum evolutiv începe prin a te familiariza cu ce ai la îndemînă. Iar pe tărîmul spiritualităţii încă mergem de-a buşilea. Hai să nu ne rupem gîturile încercînd să escaladăm tăriile în patru labe! Coarda de siguranţă nu ne-ar folosi oricum la nimic, pentru că avem mîinile ocupate cu biberonul.

Mă uit pe blog şi văd că n-am mai scris nimic de fix şaptişpe zile. Bon, planeta e mare, sunt multe de explorat aşa că n-apuc, pe cît de des aş vrea, să mă aflu faţă în faţă cu foaia albă virtuală care aşteaptă nerăbdătoare să o excit cu ceva vorbe de duh iar neuronii mei rămîn pleoştiţi, inhibaţi fiind de goliciunea foii. Şi cică goliciunea ar trebui să excite. Mda! Oricum, mi-am propus să-mi solicit inspiraţiunea şi în alt fel de scrieri decît cele blogheristice.

Pe blog zisei că să scriu numai săptămînal ceva… profund. Şi iaca au trecut şap’şpe zile iar ce vreau să scriu eu acum e mai mult “fund”, nu şi “pro”. Dar tot aşa sunt şi realităţile pe plaiul mioritic (“fund” adică; “pro” mai vedem noi dacă şi cînd). E bine oricum, măcar am parte de ceva virilitate neuronală iar foaia se simte şi ea excitată. Deci, toată lumea-i mulţumită
Read the rest of this entry »

Am fost aseară la o adaptare după Visul unei nopţi de vară a lui William Shakespeare interpretată de actori tineri. Ocazie cu care am constatat că nu înţeleg şi nu îmi plac adaptările moderne după opere din secolul XVI. Un duce îmbrăcat în tricou cu mînecă scurtă şi bermude din material gen camuflaj. Îi lipsea Kalashnikov-ul.

Şi de ce se urlă aşa de mult în piesele astea de teatru cu actori tineri? E oare un soi de alienare care prinde la public? Lumea deja este un imens ospiciu. Chiar mai e necesară simularea unuia pe scenă?!

Se zice că noaptea e un sfetnic bun. Dar cînd ai insomnii, noaptea nu mai e deloc un sfetnic bun, ci o matroană care transformă ideile în curve şi le pune să te violeze pînă la leşin. Leşinul tău.

Mă doare un sentiment de-mi vine să-mi crăp gîndurile. Am nevoie de un RMN la imaginaţie.