Posts Tagged ‘horror’
La dentist
E vikend, aşa că nu puteam să vă las fără ăia micii şi simpaticii. Cum care? Happy Tree Friends. Apropo, să v-alegeţi bine dentistul :D
Nişte drăgălaşi
E week-end aşa că o să vă distrez cu cele mai recente două episoade de animaţie de la Happy Tree Friends. Dacă nu vă cade greu umorul negru (da’ negru-negru, macabru chiar) îndrăzniţi şi apăsaţi “play” >:) Bun, nu vreau să vă sperii chiar aşa. Giggles, Cuddles, Petunia, Toothy, Handy, Lumpy sunt simpatici şi dulci foc :D Păţaniile prin care trec… sunt altă mîncare de peşte. Evitaţi să ţineţi copiii în faţa monitoarelor, totuşi. Ăăă… enjoy! Whatever… :D
Who’s To Flame (Part 1)
Who’s To Flame (Part 2)
Un weekend… interesant
Pink Floyd – High Hopes (The Division Bell, 1994)
Weekend-ul ăsta a fost de-a dreptul interesant şi nebunesc. De obicei, atunci cînd n-am chef de ieșit, îl petrec în casă citind, vizionînd un film-două, lucrînd pe ici-pe colo iar noaptea, punînd pe hîrtia virtuală idei mai mult sau mai puţin trăznite. Acum am ieșit din casă și ieri și azi. Cel mai interesant lucru o să-l las la sfîrștit, totuşi. Pentru că mi-a dat nişte… speranţe mari :)
- Am fost să văd Saw V. Datorită recenziei lui Cabral, fiindcă eu aveam maaari reţineri după imensul fîs reprezentat de Saw IV (bine, nici cu II şi III nu mi-e ruşine :D ) şi probabil l-aş fi pierdut. Ei bine ieri l-am văzut şi Cabral a avut dreptate. E altceva, într-adevăr. Mulţam, omule. Dacă mă întrebaţi pe mine, Saw I rămîne cel mai tare (de, ciorba reîncălzită de prea multe ori… :)) ) urmat de Saw V. Aşa că dacă sunteţi amatori ai genului horror, nu-l rataţi. De văzut la cinema, neapărat. Acasă n-are nici un fun. Read the rest of this entry »
King, fără Stephen
Săptămîna trecută fusei şi eu la tîrgul de carte Kilipirim şi am reuşit marea performanţă să iau o carte (de fapt două, că am mai luat şi Enigma Tunguska) pe coperta căreia să nu scrie Stephen King. E vorba de Cutia cu fantome (Heart-shaped box, titlul original) de Joe Hill, carte apărută la editura Tritonic. Acum… nu se pune faptul că numele real al autorului este Joseph Hillstrom King, nimeni altcineva decît fiul lui Stephen King :D Nu-i aşa?
Cartea – romanul său de debut – n-am citit-o încă (acum îl citesc pe tăticu’, Dintr-un Buick 8 :) ) dar am înţeles că “juniorul” a vrut să iasă de sub influenţa notorietăţii tatălui său nu doar prin pseudonim, ci şi prin stilul scriiturii. Voi vedea acum… De obicei, aşchia nu sare departe de trunchi.
Pentru un scurt rezumat al romanului, daţi un click pe poza din dreapta.



