Saturnianul

Posts Tagged ‘iubire’

În urmă cu un an şi jumătate scriam această postare unde mă erijam într-un profet al propriului viitor şi prevedeam dispariţia, într-o bună zi, a acestui blog datorită unui ceva frumos, minunat care urma să se întîmple. Ei bine, acea zi a venit!

Blogul n-o să dispară fizic dar se va lăsa liniştea pe el. Ceea ce s-a şi întâmplat de 3 luni jumate. Nu ştiu dacă pentru o vreme sau dacă definitiv. Dar mesajele mele au ajuns unde trebuie. Iar blogul mi-a fost un bun şi credincios purtător al mesajelor mele. Energiile au vibrat şi Universul a răspuns. Ceva-ul minunat a căpătat identitate şi formă. Iar eu am trecut într-o altă etapă: cea în care chemarea în eter s-a materializat devenind o chemare în concret.

Vă mulţumesc că mi-aţi citit rândurile, fie din când în când, fie cu regularitate. Şi mulţumesc celor care mai trec pe-aici citind din urmă. Nu spun nici “la revedere”, nici “adio”. Fiindcă nu ştiu ce va fi. Ştiu doar că acum am plecat de aici.

Pornind de la vorba de duh rostită de actriţa Sharon Stone, (“Women can fake an orgasm, but men can fake an entire relationship”), postată pe un site de socializare, s-a iscat următorul scurt dialog: cineva a întrebat “Cine pierde?” iar altcineva i-a răspuns “Amândoi”. Eu zic că lucrurile nu stau tocmai aşa. Şi uite de ce zic asta:

1. Dacă bărbatul simulează relaţia, pierde femeia. Bărbatul nu pierde, fiindcă înseamnă că îi convine relaţia simulată. Cred că nici un om sănătos la cap şi stabil emoţional nu rămâne într-o relaţie simulată din pură plăcere, dacă nu are un interes anume.
2. Dacă femeia simulează orgasmul, pierde femeia. Majorităţii bărbaţilor nu îi pasă dacă femeia a avut orgasm pe bune, atâta vreme cât ei au avut.
3. Dacă femeia simulează orgasmul iar bărbatul simuleaza relaţia, tot femeia este cea care pierde. Dublu. O dată, că simulează orgasmul fără să îi comunice faptul că ea nu simte plăcere şi să vadă amândoi ce e de făcut. A doua oară, că se complace într-o relaţie simulată. Bărbatul nu pierde nimic. Din motivele enuntaţe la punctele 1 şi 2.
4. Dacă amândurora le convine oricare dintre cele trei situaţii şi se complac în ele, atunci nu pierde nici unul.

Ceva opinii diferite? Contraargumente? Aştept!

Io ştiu că mintea femeii e alambicată de n-o poate desluşi nici un bărbat. Dacă mă întrebaţi, aşa şi trebuie să rămînă, altfel bye-bye specie umană. Extincţie scrie pe ea. Vorbesc la modul cel mai serios. În clipa în care bărbatul ar putea înţelege femeia, n-ar mai prezenta nici o provocare pentru el. I s-ar părea mai provocator să se masturbeze (şi-aşa nu-şi cunoaşte mai deloc erosul, deşi se laudă că ştie să-şi folosească “cicurelul”) şi adios muchachos omenire. Mamiferul ăsta păros se plînge că nu înţelege femeile dar habar n-are că taman asta îl ţine în priză şi cu hormonii în formă.

Totuşi, e ceva care ar trebui să fie clar: zisul să corespundă cu făcutul. Mi-a ieşit pe nas de cîte ori am auzit sau am citit că femeile urăsc, invariabil, minciuna. După care să aflu că stătea cu unul care o înşela şi o minţea şi în somn. Iar ea îşi toceşte sentimentele cu el. Dar urăşte minciuna! Ha!

Ok, e benefic ca femeia să aibă mintea alambicată. Dar astea o au blocată, tată! Eroare de procesare. Ecran albastru. System failure! Ce facem? Reinstalăm sistemul de operare? Că-i mult mai interesant să fie alambicată decît blocată.

Cuvintele… Uneori am sezaţia tot mai acută că ne-au fost date nu pentru a ne ajuta, ci pentru a ne împiedica. Că menirea noastră nu e aceea de a inventa mereu altele şi altele, tot mai sofisticate, ci, pur şi simplu, aceea de a scăpa de ele. Ditch the fucking words! Dar nu, nouă ne place să ne pierdem printre ele, să ne ascundem după ele, lîngă ele, sub ele… Le-am transformat din simple unelte de transmitere a informaţiei, în unelte de mascare şi criptare a informaţiei. Cît de stupid poate fi: să foloseşti multe cuvinte şi tone de energie ca să nu spui nimic. Sau să nu se înţeleagă ce spui. Sau să laşi loc de… interpretări. Sunt convins că fiecare a avut cel puţin un moment în viaţa sa, cînd, într-o comunicare cu cineva, n-aţi reuşit să vă înţelegeţi după mult timp pierdut, multă energie cheltuită şi multe cuvinte risipite. Şi că, apoi, totul s-a clarificat într-o secundă după un scurt schimb de priviri. De ce nu v-au ajutat cuvintele? Pentru că fenomenul comunicării se poate desfăşura şi pe alte canale. Creierul vostru, spiritul, sufletul, cum vreţi să-i ziceţi, a simţit asta şi a deschis canalul alternativ. Numai că ni se întîmplă doar în situaţii de urgenţă.

Măcar de le-am face simple cuvintele. Dar, nuuu! E mai simplu să spui “cînd silueta ta diafană mi-a trecut ravisant prin faţa ochilor am simţit o plutire nepămîntească născîndu-se în fiinţa mea şi lumea interioară mi s-a prăbuşit la picioarele tale” decît “eşti frumoasă şi sunt îndrăgostit de tine”, aşa-i? O să ziceţi că prima variantă e mai romantică şi poetică. Băi, dar femeia aia nu trebuie să ştie şi ea de la ce porneşte romantismul şi poezia? Dă-i informaţia întîi, la naiba! Sau voi instalaţi programe pe calculator fără a avea sistem de operare?

Pierduţi printre cuvinte, ăştia suntem. Asta sunt şi eu acum, cînd scriu rîndurile astea. Vomit cuvinte într-o ordine calculată şi se cheamă că sunt “cult”. Şi pun pariu că n-aţi înţeles nimic, fiindcă e informaţie criptată. Dar dacă am face un schimb de priviri sunt sigur că aţi înţelege.

Cum bine zic băieţii de la Pink Floyd mai jos. We just can’t win! Mda, iar sunt în perioadă cînd ascult rock psihedelic. Şi băieţii “roz” sunt cei mai tari. Chiar dacă şi ei se pierd printre cuvinte…

Este că dacă cineva te-ar numi bacterie nenorocită ai avea un impuls altruist de a-i face operaţie estetică cu pumnul? Mai gîndeşte-te odată. Şi puţin respect! Ai vrea tu să fii bacterie!

Cică nişte bacterii au trăit 533 de zile în spaţiul cosmic. 533 de zile!!! În spaţiul cosmic!!! Nu-i al dracu’ de ironic? Noi ne căcăm să trăim într-o lume care are un echilibru fragil cu care jucăm ping-pong şi dăm colţul dacă n-avem 5 minute aer. Iar alea au trăit aproape 1 an jumate într-un mediu fără atmosferă (deşi au fost aduse de pe Pămînt), plin de radiaţii şi cu temperaturi mult sub zero. Trebuie să recunoaşteţi că Universul (Dumnezeu pentru unii) are simţul umorului şi al ironiei! O să ziceţi că alea nu sunt inteligente, nu sunt organisme complexe. Aşa, şi? Fă un experiment: du-te la plajă vara cînd eşti la mare, pe la ora 12, şi stai vreo oră, aşa. Ai să simţi cam 0,5% din viteza cu care s-ar simplifica organismele noastre complexe dacă s-ar sparge “ochelarii de soare” pe care îi poartă planeta.

Deci nişte organisme de pe Pămînt au trăit 1 an jumate în spaţiul cosmic. Nu ştiu cîţi realizaţi dimensiunea a ceea ce înseamnă asta şi cît de efemeri suntem. Băi, deci alea or să existe şi cînd noi vom fi fost demult praf de stele. Iar la dimensiuni universale, noi suntem deja dispăruţi.

Un lucru e clar: dacă pe lumea asta n-ar fi existat femei şi ideea de iubire, demult m-aş fi gîndit să fac o operaţie de schimbare de… specie