S@urnianul

Posts Tagged ‘muzica’

Ziua mea de naştere a fost una magică anul ăsta. Simplă, fără fast, dar magică. Mereu am evitat să merg la vreun concert, fiindcă după ce ascultam versiunea live a unei melodii şi apoi pe cea de studio, îmi ziceam că cele două nu se compară şi live nu va suna niciodată la fel de frumos ca în studio. Acum am văzut cît de mult mă înşelam! Într-adevăr, o melodie live nu sună frumos pe cd şi nu are nici un farmec. Pentru că trebuie să fii acolo, la concert, în tumultul acela, în mijlocul mulţimii, simţind cum muzica îţi perforează timpanele şi îţi pătrunde în fiecare fibră a corpului.
Read the rest of this entry »

Muzicală doar. Zilele trecute, în timp ce făceam ordine printre cd-urile mele cu muzică am dat peste o compilaţie făcută de mine acum vreo 8 ani. Ce pusesem eu pe acel disc? Muzică transferată de pe discurile vinil ale tatălui meu. Muzică de prin anii ‘60. Nici nu mai ştiam de ce pusesem acele melodii pe cd. Cînd l-am pus la combină, mi-am adus instant aminte de ce le salvasem. Erau melodiile care mi-au plăcut cel mai mult din toată colecţia tatei şi care mă purtau în atmosfera epocii acelor ani. Sper să vă poarte şi pe voi, mai ales că posedă şi un sunet aparte, specific acelei epoci: “sfîrîiturile” discului vinil, ca şi cum muzica e “preparată” pe măsură ce o asculţi. Vă las să vă “gătiţi” propriul meniu temporal
Read the rest of this entry »

Uneori, mă cam evit. Ar trebui să socializez mai mult cu mine însumi.

Dax Johnson îi zice lu’ nenea de mai jos şi l-am găsit pe blogul Clarisei. M-a înnebunit pianul ăla… Și nu prea sunt multe melodii. Mai pun una din cele cîteva care apar și pe iutub. A auzit cineva de acest domn sau i-a mai ascultat melodiile? Eu mărturisesc că pînă acum habar n-am avut de el…

Constat cu… Ba nu, constat şi atît. Constat că regii şi reginele unor genuri muzicale ori dau colţul în floarea vîrstei (Elvis Presley, Michael Jackson), ori dau cu bîta-n baltă (Madonna) atunci cînd sunt “încoronaţi” regi şi regine. Io zic să fie lăsaţi curteni, ca să le putem asculta muzica. Ştiţi povestea aia cu regele care umbla gol şi toată lumea îi spunea ce ţoale mişto are.

Cam asta ascult eu vikend-ul ăsta pe repeat. Un pic de rock alternativ aşa. Să se risipească atmosfera de rromanes made in Madonna. De pe cel mai recent album, Battle for the Sun (ce fain sună titlul ăsta; or mai rîvni şi alţii la soarele nostru? ). Cred că o să mi-l cumpăr de aici. Apropo, a văzut cineva albumul pe piaţa din România?

Vulpiţo, să te uiţi la primul să vezi artă

No one cares when you’re out on the street
Picking up the pieces to make ends meet
No one cares when you’re down in the gutter
Got no friends got no lover

Time will help you through
But it doesn’t have the time
To give you all the answers to the never-ending why

I tore the muscle from your chest
And used it to stub out cigarettes
I listened to your screams of pleasure
Now watch the bedsheets turn blood red

De multe ori m-am întrebat ce rol au visele. Nu, nu e vorba de visele acelea cu ochii deschişi, cînd ne gîndim la lucruri pe care vrem să le facem sau le vom face. Ci la visele nopţii, acele filmuleţe de acţiune mai lungi sau mai scurte, mai ciudate sau banale, mai frumoase sau nu chiar aşa de frumoase (n-am vrut să zic coşmaruri ) pe care le avem atunci cînd dormim. Ce rol au ele? De-a lungul timpului li s-au atribuit mai multe roluri – unele ştiinţifice, logice, altele cu iz mistic, paranormal (sau poate şi acestea nu sunt atît de paranormale, ci au o explicaţie logică ce nu am găsit-o noi încă): că sunt premoniţii a ceea ce urmează să se întîmple într-un viitor mai apropiat sau îndepărtat, că sunt materializări ale dorinţelor noastre cele mai profunde, că sunt o “supapă” prin care creierul se relaxează şi/sau evacuează tensiunile acumulate, etc.

Însă eu am decoperit o altă valenţă a viselor, una practică cu efecte în viaţa de zi cu zi. Cînd anumite lucruri din realitate îţi par greu de depăşit, cînd a avea răbdare rămîne la fel de dificil chiar dacă ţi-ai impus acest lucru şi te-ai obişnuit cu ideea că asta e ceea ce trebuie să faci, intervin visele, anumite vise ce au legătură cu problemele tale. Vise care te proiectează într-o lume a unui imaginar atît de real încît îl simţi fizic nu doar mental. Iar următoarele zile te simţi mai puternic, mai degajat, mai capabil să depăşeşti greutăţile sau să suporţi aşteptările. Şi chiar aşa este! Cel puţin la mine. În momente de cumpănă sau grele, mereu au intervenit vise ce mi-au dat puterea să duc lupta mai departe şi să fie mai uşor de suportat. Şi tu însuţi poţi fi propriul tău înger păzitor prin astfel de vise ce te încurajează moral iar dificilul devine suportabil.

În încheiere o formaţie care îmi place mult şi o melodie pe care o iubesc. Cîntecele ca acesta fac parte şi ele din “reţeta” care mă ajută să trec mai uşor peste unele încercări.

Da’ nu populară, bre! Vikendu’ ăsta o să fie unul de nebuni, fiindcă o să-mi bubuie în boxe muzica de mai jos. Şi trebuia să vă fac părtaşi. După ce vă zbînţuiţi (cu suflet) pe două dintre melodiile alea, sigur vă iese limba de un cot şi aveţi pulsul 200. Boxele la miaxim şi 1, 2, 3… e weeeeeeeeeeekend!

Scooter – And No Matches

Şi o ghicitoare: Three men in a boat with four cigarets and no matches. How do they manage to smoke? Hai fumătooooriiiii, ieşiţi la rampă

Scooter – Weekend!

What is essential is invisible to the eye. It’s only with the heart that you can see rightly!

Scooter – Friends

Scooter – Nessaja

Always lived my life alone,
Been searching for the place called home.
I know that I’ve been cold as ice,
Ignored the dreams, too many lies.
Somewhere deep inside,
Somewhere deep inside me,
I found … the child I used to be
And I know that it’s not too late
Never too late…