Saturnianul

Posts Tagged ‘oameni’

Dar faceţi-o pe bune, nu vă mai prefaceţi! Asumaţi-vă responsabilitatea în totalitate cei care doriţi şi vreţi să o faceţi!

A arunca nişte resturi de mîncare şi a-i da un castron cu apă unui cîine aciuat pe stradă sau pe lîngă bloc şi apoi a spune din confortul casei tale – în care NU l-ai inclus şi pe el ca să nu lase păr şi să nu ai miros de animal – că e al tău şi eşti iubitor de animale nu reprezintă altceva decît IPOCRIZIE.

A ţine 30-40 de pisici într-un apartament de bloc, claie peste grămadă, într-o mizerie de nedescris nu se cheamă că eşti iubitor de animale, ci doar că ai nişte probleme şi frustrări pe care încerci să le depăşeşti folosindu-te de prezenţa acestor animale. De fapt, nu-ţi pasă şi de confortul lor, ci doar de al tău. Iar în ţările civilizate comportamentul intră la categoria infracţiune şi poţi fi acuzat de cruzime împotriva animalelor.
Read the rest of this entry »

Umblă zvonul că ar fi ieşit antiradare care detectează noile radare nedetectabile. Şi că anitradarele astea-s făcute de firma “Cobra”. Şi că tot ăştia au făcut şi radarele nedetectabile. Şi că poliţia s-ar dota deja cu alte radare care să contracareze noile antiradare care acum detectează şi radarele nedetectabile.

Dincolo de carcaletele informativ tipic dîmboviţean şi de nişte băieţi dăştepţi care probabil au mirosit o afacere în a fraierii guţanii vitezomani (cînd vezi că ţi-ai luat ţeapă cu noul antiradar e cam tîrziu, deja o ai luat-o în mînă. Amenda.), îmi pun următoarea întrebare: de ce ai avea nevoie de antiradar? Dacă depăşeşti viteza legală doar ocazional (şi nu cu mult), investiţia nu se justifică. Eu, unul, n-am avut niciodată antiradar deşi am mai depăşit viteza şi nu doar ocazional. Dar nu cu mult!

Dacă îţi pui antiradar înseamnă că circuli de regulă cu viteză şi cu mult peste limita legală. Şi, ţinînd cont de infrastructura şi civilizaţia rutieră a României, se cheamă că îţi cam lipseşte o doagă şi ai vocaţie de sinucigaş. Din punctul meu de vedere, vitezomanii n-ar trebui sancţionaţi în nici un fel, chiar dac-ar merge şi cu 500 la oră. Vrei să mori? Mori, frate! Mare pagubă! De ce să se mai chinuie nişte oameni să apere un prost de propria-i prostie? Cu ce ai în dotare la mansardă, cu aia defilezi. Şi-aşa e cam aglomeraţie pe şosele. Fă-ne tuturor un bine şi ajută la decongestionarea traficului! Ba chiar le-aş da şi recompense post-mortem. Decoraţia “Şoferul altruist” pentru servicii deosebite aduse societăţii şi le-aş plăti înmormîntarea.

Partea nasoală e că ăştia nu mor doar ei, de obicei îi mai iau şi pe alţii, suficient de inconştienţi ca să meargă cu unul d-ăsta în maşină sau suficient de ghinionişti să se trezească cu unul în faţa lor. Aici e adevărata tragedie. Iar amenzile la noi sunt o mare frecţie la piciorul de lemn. Şi-atunci aş miza pe prevenţie. Aşa că o soluţie ar fi introducerea unei probe psihologice care să se desfăşoare la traseu: candidatul să fie obligat a conduce o distanţă de minim 5 km cu viteza de 30-40 km/h. Şi în funcţie de reacţii s-ar putea determina ce şanse sunt ca viitorul şofer să fie un vitezoman. Alo, Poliţia?!

Acum că a trecut, o să fiu mai tranşant decît în urmă cu un an.

Ora Pămîntului nu este altceva decît o convenţie stupidă pentru liniştirea minţilor eco-superstiţioase care îşi închipuie că salvează fauna planetei dacă cresc cîţivă peşti într-un acvariu. O convenţie la fel de studpidă precum cea a americanilor vizavi de cifra 13 pe o care sar la numerotarea etajelor, etaj care inexorabil, logic şi concret există chiar dacă aleg să-l denumească altfel. Şi la fel ca alte convenţii stupide de care nu pomenesc acum.

Nu, nu salvaţi nici o planetă, nu reduceţi nici o poluare, nu faceţi lumea mai curată şi aerul mai respirabil dacă staţi o oră pe întuneric. Tot ceea ce faceţi e o psihoterapie autoaplicată pentru a reuşi să nu vedeţi “the big picture”. Sau să reuşiţi să vedeţi cu detaşare. Nici măcar nu faceţi vreo mare scofală de experiment în care s-ar putea presupune că vă testaţi limitele suportabilităţii în lipsa beneficiilor tehnologiei moderne. Pur şi simplu staţi pe întuneric de bunăvoie, lucru pe care îl faceţi probabil de (mai) multe ori într-un an. Însă vă simţiţi speciali atunci cînd o faceţi într-o zi anume desemnată cînd o mai fac şi alţii. Read the rest of this entry »

Zîmbetul care vorbeşte
Privesc şoferii criminali cu moace superioare de şmecheri cînd sunt duşi la duba poliţiei iar ei zîmbesc. Asta îmi spune tot despre echitatea cu care se împarte justiţia în România şi că acolo e ca la piaţă. Sforăielile spumante de revoltă ale diferiţilor oficiali pe la teve sunt doar poveşti cu zîne pentru fraieri dispuşi să le (mai) creadă.

Omul preistoric
Încă trăieşte. Pentru că unii indivizi sunt încă animale. Din (aproape) toate punctele de vedere. Inclusiv la cel mai profund aspect biologic al unei specii, cel genetic. La ei, genele primordiale de maimuţă coborîtă din copac încă au un cuvînt greu de spus chiar şi după sute de mii de ani de evoluţie. Ceea ce îi diferenţiază de omul grotelor sunt ţoalele de pe ei şi capacitatea (uimitoare pentru mine) de a manevra unele maşinării moderne.

Fetele-femei sau femeile-fete
Pe site-urile de social networking şi dating, multe fete pînă în 25 de ani vor să se căsătorească. Femeile de la 29-30 în sus vor flirt, prietenie sau cel mult partener. Stau să înţeleg ce nu înţeleg şi nu reuşesc. Ok, s-au schimbat mentalităţi dar chiar aşa? Parcă e din alt film. Sau sunt eu din alt film. Deci tre’ să-mi caut nevastă de opşpe-douăj de ani că restul, pauză. E pe stop :))

Întrebare (retorică)
O exista viagra pentru sentimente? Şi reversul ei?

Am fost aseară la o adaptare după Visul unei nopţi de vară a lui William Shakespeare interpretată de actori tineri. Ocazie cu care am constatat că nu înţeleg şi nu îmi plac adaptările moderne după opere din secolul XVI. Un duce îmbrăcat în tricou cu mînecă scurtă şi bermude din material gen camuflaj. Îi lipsea Kalashnikov-ul.

Şi de ce se urlă aşa de mult în piesele astea de teatru cu actori tineri? E oare un soi de alienare care prinde la public? Lumea deja este un imens ospiciu. Chiar mai e necesară simularea unuia pe scenă?!