Saturnianul

Posts Tagged ‘politica’

Şi fraieri, cu bătaie spre proşti! Noi românii, adică. Înghiţim căcaturi cu tonele, zicem “săru-mîna” şi ne lingem pe boticuri. Dar avem mîndrie naţională şi suntem nemulţumiţi înnăscuţi! Nimic nu e suficient de bine pentru noi, dar dacă ne întreabă cineva cum ar trebui să se facă ca să fie bine, ridicăm candid din umeri şi răspundem: “Păi de unde să ştim noi? Iei trebuie să ştie, că de-aia ie puşi acolo!” Păi, băi unicelular care s-a născut din greşeală cu creier, dacă tu nu ştii cum îţi e bine, ce trebuie să se facă ca să îţi fie bine şi te uiţi ca la icoană la ăla din parlament sau guvern, aşteptîndu-te să ştie el, atunci mori în beznă!

Da, suntem bolnavi cu capul. Sau cu sufletul. Sau cu amîndouă. Dracu’ ştie cu ce, dar suntem. Dilimandreală cronică în stadiul terminal. Morţi cerebral. There’s no country for dead men, ca să parafrazez titlul unui film.

De la ordonanţa aia idioată, care pune independenţii pe drumuri să stea la cozi aiurea-n tramvai pentru că “specialiştii” din guvern vor să aibă alaltăieri banii pentru pensie, sănătate, şomaj etc., s-a iscat o adevărată isterie mediatică. Care e doar atît: isterie. Formă fără fond! Da, sunt de acord, ordonanţa e o catastrofă a logicii, plină de contradicţii şi interpretări. Şi un retardat ar fi scris-o mai coerent şi clar (ceea ce mă face să suspectez că e concepută intenţionat aşa)! Înţeleg pînă şi pasiunea morbidă a mioriticilor de a face haz de necaz ca înlocuitor pentru “a lua atitudine” sau măcar “a gîndi” cu creierul lor. Care este el!

Totuşi… Ce treabă are asta cu stupizenia de clip-protest care le-a băşit ălora de la Taxi? Protest nu e, chiar dacă unii jubilează. Glumă nu e. Act de cultură, nici atît. Jignitor la adresa celor doi? Get real! Ăstora li s-a băgat carne în frigider cît pentru două vieţi, aşa că sunt imuni la flegme d-astea anemice. Nu, e clar! Mesajul are ca destinatar specimenul mioritic care a stat cu orele la coadă pînă i-a ieşit sufletul prin toate orificiile ca să dea bani la buget iar acum îşi topeşte frustrarea rîzînd cu gura pînă la urechi la vizionarea stupizeniei şi zicînd superior printre dinţi: “Aşa le trebuie! Bine le-o mai zice băiatu’ ăsta!” După care, luna următoare se aşează iar cuminte la coadă.

Cu ce l-ar ajuta pe mioritic să vină Şeitan sau Vlădescu să stea cu el la coadă? Vax! Ei stau o singură dată. El o să stea mereu! L-ar ajuta cu ceva dacă unul din ăştia doi ar face în aşa fel încît să nu mai trebuiască să stea la coadă. Şi aia e treaba lui, nu să stea la coadă cu mioriticii. Dar nuuu! Miorticul se bucură bolnav de “suferinţa” demnitarului alături de el pentru cîteva ore. Chiar dacă mioriticul o să sufere pe urmă pînă la moarte. El e bucuros nevoie mare că a scos Şeitan limba de-un cot alături de el. Şeitane, Vlădescule veniţi băieţi şi staţi la coadă cîteva ore cu mioriticii, că pe urmă sunt în stare să suporte batjocuri eterne cu zîmbetul pe buze.

PS: La casa de pensii, oameni care veniseră cu toate actele în regulă pentru a încheia contract apoi să dea bani, au fost refuzaţi pentru că n-aveau… dosar cu şină. Dorele tată, tu nu mai crăpi odată?!

Aflu din întîmplare că România a avut un prim-ministru patriarh: Miron Cristea. Nu mă surprinde. Biserica a fost din cele mai vechi timpuri implicată în politică (din umbră sau la vedere) şi în manipularea maselor pentru atingerea unor scopuri şi interese nu chiar… sfinte. Este unul din motivele pentru care nu mai am respect faţă aceasta organizaţie fariseică. Există şi atît! O accept pentru că societatea umană o consideră încă necesară. Dar nu pot să-i ofer ceea ce eu consider că nu i se cuvine: respect. Şi mai aflu că Banca Naţională vrea să emită o monedă comemorativă întru veşnica pomenire a acestui fost prim-ministru. Bine, ăsta e doar un moft. Credeaţi că moftologii existau numai pe vremea lui Caragiale?

Al doilea moft: Statele Unite protesetează faţă de această emisiune comemorativă. Dacă n-ar fi vorba de SUA, aş rîde copios. Aşa, e de plîns. Credeam că cea mai mare putere a lumii s-a maturizat în aproape 300 de ani de existenţă şi nu mai ţopăie cu picioarele în nisip, orăcăind atunci cînd cineva îndrăzneşte să pună mîna pe găletuşa şi lopăţica ei.

Noi, românii, încercăm sa ne acceptăm trecutul. Evreii cînd au de gînd să şi-l accepte pe al lor şi s-o lase mai moale cu sensibilitatea asta excesivă şi deplasată? Eu, unul, m-am plictisit de smiorcăielile de mironosiţă care nu suportă să fie atinsă nici cu un fulg. Evreii îmi par un popor inteligent şi cu capul pe umeri. Aşa că nu ştiu ce-i cu bocitoarele astea veşnic deprimate al căror rol e să plîngă la anumiţi stimuli, fără a simţi nimic de fapt. O avea vreun rol tot spectacolul ăsta ieftin, dar eu nu-l pricep. Parol!

(Foto: Unbecoming Levity)

O demonstrează comuna Popeşti-Leordeni! Sau cel puţin comuna de pe Google Maps. Fiindcă acolo există două tipuri de cimitire. Cimitirul-cimitir şi cimitirul cu morţi. Exact! Acesta este cimitirul în care morţii rămîn morţi. Gata! Punct! C’est fini! Kaput! Nici tu reînviere, nici tu reîncarnare, nimic. Astea-s bonusuri care se dau doar în anumite condiţii. Poate la cei care s-au pus bine cu biserica din timp, cotizînd gras la bunăstarea ei şi avînd, astfel, asigurată o pilă la Dumnezeu. Aşadar, oiţe dragi, aveţi grijă ce faceţi, ce păşuni vă rezervaţi în lumea cu verdeaţă. Catedrala Neamului nu a fost începută, sigur mai e nevoie de ceva donaţii pe-acolo. N-aţi vrea să ajungeţi în cimitirul cu morţi, aşa-i?

Apropo, ştiţi că biserica nu plăteşte nici un fel de impozite sau contribuţii sociale. Cu toate astea, cînd un preot se îmbolnăveşte, ghiciţi unde merge să se trateze? În una din cele 18 mii şi ceva de biserici? Nuuu! Într-unul din cele 425 de spitaleeee! Nu-i aşa că viaţa e frumoasă?

Cum era aia cu “fiecare român trebuie să plătească”?! Păi dacă toţi românii trebuie să plătească, toţi să fie! Așadar, poate doriţi să semnaţi petiţia asta online privind impozitarea averii BOR şi a reducerii salariilor episcopilor. Hai să şi facem ceva dacă tot înghiţim prosteli pe faţă în numele toleranţei. Să propunem BOR să fie tolerantă şi îngăduitoare cu noi nu doar duhovnicesc (uneori nici măcar aşa nu este tolerantă), ci şi lumesc. Să vedem, vrea şi poate?! Dar mi-e teamă că deja ştiu răspunsul Şi îl ştiţi şi voi!

Şi nu, nu e vorba de principiul “să moară şi capra vecinului” în această petiţie, ci de principiul solidarităţii. Pe care biserica ni-l predică din plin.

De ceva vreme observ că, în discuţiile cu teme economice, se readuce pe tapet impozitarea progresivă (devenită o marotă a acestui tip de discuţii), paralel cu blamarea cotei unice ca fiind nedreaptă, discriminatorie, creatoare de discrepanţe socio-economice etc. Toate astea nu reprezintă pentru mine altceva decît o demagogie ieftină avînd ca fundament psiho-social două handicapuri (sper eu provocate şi nu congenitale) ale poporului român: egalitarismul şi principiul “să moară şi capra vecinului”. Probabil aceste handicapuri vor şi asigura succesul unui cadavru economic conservat, deshumat, primenit şi expus drept manechin de calitate superioară pe care să se atîrne ţoale pentru tot “boborul”. Un lucru e clar: unii vor să profite de criza economică şi de deciziile haotice ale actualilor lideri politici pentru a exploata aceste handicapuri ale societăţii. Read the rest of this entry »

Modul în care guvernul gestionează ţara seamănă izbitor cu cel al managerilor care au gestionat diferite întreprinderi de stat pe care le-au jefuit pînă le-au falimentat pentru a fi vîndute pe nimica toată. Nu ştiu dacă “geniile” noastre urmează şablonul tot în acest scop dar i-aş sfătui să nu se mai chinuie. Oricum sunt paraleli cu ceea ce înseamnă gestionarea unei ţări. Dacă s-ar lăsa de meserie şi ar plasa ţara într-un arbitraj internaţional sau sub tutela unei alte ţări, ar fi cel mai inteligent şi de bun simţ lucru pe care l-au făcut vreodată pentru România. Fiindcă mai catastrofe decît ei, cam greu să găseşti iar mai rău de atît nu are ce să se întîmple. Şi, oricum, s-a dus naibii orice speranţă pentru o soluţie viabilă venită din interior.

Naţionalism? Mîndrie naţională? Are cineva impresia că am debordat vreodată de aşa ceva în practică? Mai bine ne-am trezi la realitate şi ne-am da seama că ipocrizia nu ţine de foame şi nici loc de principii.

Ştiam despre dezbaterea de la TVR dintre Băsescu şi Geoană, dar am decis să nu-mi modific programul de seară pentru a o viziona. Am considerat mai important să mă întîlnesc cu o prietenă cu care nu mă mai văzusem demult. Apoi, nici Băsescu, nici Geoană nu-mi puteau spune nimic nou care să mă facă a-mi schimba sentimentele faţă de ei.

Aşadar, dezamăgirea mea nu a fost provocată de ceea ce s-a întîmplat pe parcursul dezbaterii, ci de ce s-a întîmplat la finalul ei. Pentru că am prins exact sfîrşitul cînd am ajuns acasă. Momentele în care moderatorul Robert Turcescu le-a dat cadourile sale protagoniştilor apoi le-a pus întrebările de “jurnalist”.
Read the rest of this entry »

Sunt siderat!!! Azi se votează iar eu sunt siderat! Să-mi fi adus cineva 12 fete frumoase şi inteligente obligîndu-mă să aleg doar una, mi-ar fi fost infinit mai uşor decît să aleg unul din cei 12 feţi-cucuieţi “catindaţi” la preşedinţie. La fete mai găseşti motive să nu-ţi placă 11 dintre ele: n-are ochi albaştri, îi are prea albaştri, n-are păr lung, sîni prea mici sau prea mari, sau inegali, e prea grasă, e prea slabă, vorbeşte prea mult sau prea puţin, înjură mult, nu înjură deloc etc. Inteligenţa ar fi oricum adiacentă, un fel de bonus fără valoare dacă pachetul nu e arătos, nu-i aşa?
Read the rest of this entry »

Sunt împotriva mersului la vot fiindcă îl consider o activitate pur formală şi fără impact real într-o Românie fărîmiţată social, unde mediul politic este structurat pe modelul clanurilor mafiote iar hoţia de lux se află într-un proces frenetic şi eficient de legalizare. Şi totuşi, la alegerile prezidenţiale voi merge.

În primul rînd, pentru că s-ar putea să fie şi referendum pentru parlament unicameral şi, implicit, reducerea numărului de paraziţi vip (asta dacă paraziţii în cauză nu se vor opune cu toate forţele, cum e de aşteptat). Da, ştiu, se vehiculează că referendumul ăsta e o armă politică a lui Băsescu. Nu mă interesează! Dacă asta înseamnă mai puţine căpuşe pe bugetul ţării, cu plăcere mă duc să zic că sunt “pentru” deparazitare. Mi se pare lamentabil că nişte indivizi care au transformat politica într-un război murdar şi fără reguli, executînd foc din toate direcţiile şi cu toate tipurile de “muniţii” permise sau nu, se plîng acum că un participant pe cîmpul de luptă foloseşte o armă. Asta îmi spune multe despre “vitejia” unor “eroi” care pozează în salvatorii naţiunii: nişte bărbaţi în izmene şi cu ele în vine.
Read the rest of this entry »

Îmi daţi voie să fiu cinic? Şi dacă nu îmi daţi voie, eu tot o să fiu. De, e criză! Aşa că unii or să înghită cu nişte noduri vorbele de mai jos. Sau poate n-or să le înghită deloc.

Totul a pornit cu agitaţia legată de Universitatea “Spiru Haret” care pare să nu se mai termine şi să se transforme într-un circ grotesc, cum se transformă la noi toate problemele care ar trebui discutate serios şi cu capul pe umeri. Apoi a continuat cu un articol citit ieri în care se spune cum Marean “Care Este” Vanghelie şi Marian Oprişan au ajuns să aibă un cuvînt de spus în ce priveşte destinele educaţiei în România. Şi s-a încheiat apoteotic aseară cu articolul lui Rontziki dublat de comentariul lui Pheideas. Ca să nu mai zic de nesimţirea, grobianismul şi bocetul de milă cu deştul în gură pe care le întîlnesc aproape zi de zi.

Pe cale de consecinţă (ştiu că sună idiot expresia asta, dar e perfectă în context), am suferit o criză de cinism manifestată pe puncte:

• Nu-mi dau seama cum se numesc ăştia de conduc România. Politicieni, cu siguranţă nu! Ce ştiu cu siguranţă e că fie sunt idioţi şi manipulabili, fie deştepţi şi diabolici, fie vreo combinaţie între astea. Speranţa ca lumina să vină de la ei e moartă din faşă. Aşa că înainte să ne uităm “sus”, să ne uităm mai întîi la nivelul ochilor. Şi eventual în oglindă.
• Deşi se ştie clar care sunt facultăţile cu specializări neacreditate pe la universităţi, ziarele urlă, scandalul “Spiru Haret” e în toi iar pe internet se poate găsi lista integrală, viitorii stundenţi se înghesuie ca la pomul lăudat pe facultăţile astea. După care se vaietă cu lacrimi de crocodil că ce se fac ei cu anii pierduţi atunci cînd vreun ministru speriat are vreo umbră de tentativă a unei măsuri ferme.

  Hai nu, zău! Nu-i aşa că e mai uşor să urli că eşti nedreptăţit decît să admiţi că te-ai înghesuit la o facultate cu viitor incert ştiind c-o treci pe burtă şi că la urmă o să te fofilezi pe baza lipsei de cojones a factorilor decizionali care nu vor îndrăzni să zdruncine psihicul tineretului ţării?! E mai uşor să profiţi de slăbiciunile unui sistem bolnav decît să ajuţi la însănătoşirea lui. Doar facem asta din moşi-strămoşi.

• Şi cel din urmă lucru, dar nu ultimul, şansele de civilizare şi responsabilizare ale poporului român. Care sunt de trei feluri:
1. Pe termen foooaaaarte lung: de la 5 secole în sus – evoluţie şi conştientizare pe cale naturală care vor trebui să fie dublate de o mulţime de alţi factori de ordin genetic, social, moral, religios, geo-politic, meteorologic, magic, miraculos, divin, universal etc., etc., etc.
2. Pe termen lung: între 3 şi 5 secole – transformarea într-un popor au-pair. Închidem fumuşel ţara şi, de la preşedinte la cerşetor, ne ducem şi muncim alături de omonimii din ţările civilizate. La întoarcere, poate vom fi acumulat suficient în gene şi în suflet ca să fim în stare a construi ceva cu simţ de răspundere şi a respecta ceea ce avem deja.
3. Pe termen mediu către scurt: între un secol şi jumătate şi 3 – autoexterminarea biologică şi repopularea ţării pe baza unui bagaj genetic păstrat în prealabil. Desigur, nu înainte de o recombinare… optimă.

Deci, cît avem răbdare? Hei, dar staţi aşa! Că ăştia de azi n-o să mai fim nici măcar peste un secol jumate, darămite… După noi, potopul. Hai, înapoi la prefăcătorie, ipocrizie şi linguşeală. Să trăim clipa. O viaţă avem!

Şşşşşt! Noapte bună, România!

LATER EDIT: O confirmare în plus care vine, din păcate, în sprijinul cinismului meu. Mie mi-a trecut criza de cinism. Lor, nu!