Saturnianul

Posts Tagged ‘religie’

Contrar specificului acestei rubrici n-am să fac un rezumat filmului, ci un rezumat al reacţiilor din jurul său. Şi am să spun cum l-am văzut eu.

Am citit reacţii atît pro, cît şi contra (ceea ce e normal), dar n-am putut să nu remarc o trăsătură comună a lor: patos exagerat şi extremism. Da, aţi citit bine. Observ tot mai mult că românii au tendinţa de a fi extremişti atunci cînd îşi exprimă părerea despre ceva, fie ea pozitivă sau negativă. Reacţiile au fost de la cele gen: “m-ar fi luat somnul dacă nu era gălăgie; e o poveste banală exagerat mediatizată; o porcărie; micimea inteligenţei celor care îl urmăresc; clasicul şi lobotomiza(n)tul argument suprem «bă, eşti prost/cretin/idiot dacă te uiţi la filmul ăsta»” etc., pînă la “extraordinar, bestial, fenomenal; vreau să mor ca să mă reîncarnez pe Pandora” plus sinucideri şi tentative de sinucidere din ce-am mai citit. Pe scurt, fie atitudini de respingere (unele apriorice, fără vizionarea filmului) din principiu, fie o detaşare de realitate pînă la pierderea contactului total cu aceasta.
Read the rest of this entry »

Dezbaterile privind existenţa lui Dumnezeu au încins minţile oamenilor, spiritele şi, uneori, mai mult decît atît, vreme de mii de ani. Religia a “rezolvat” problema rapid: e de-ajuns să crezi şi există. Suficient pentru mulţi oameni ca să-şi poată vedea mai departe liniştiţi de viaţa lor şi mărunţişurile ei. Dar nu suficient pentru toţi. Nici pentru mine. Dincolo de misticisme, zei, duhuri sfinte, spirite şi alte asemenea, trăim într-un Univers care are şi materie, care îşi face simţită prezenţa existenţei sale, se manifestă, respiră, chiar dacă nu totdeauna putem vedea şi pipăi această manifestare.

Indiferent sub ce formă ni l-am imagina pe Dumnezeu: moş bătrîn cu barba albă, extraterestru, fiinţă eterică, ectoplasmă, formă de energie, atom, poate o matcă primordială din care s-a născut Universul nostru, sau poate chiar un univers paralel reprezentînd uzina de fabricaţie a universului nostru, oricum ar fi, dacă El există atunci cu siguranţă există şi o dovadă, un semn se sine stătător care să-i confirme prezenţa şi altfel decît în mintea şi spiritul omului.
Read the rest of this entry »

Spunea cdmitroi că el crede în Dumnezeu aducînd argumente într-un articol. Ei bine, şi eu cred! Mai mult decît mulţi care cunosc bisericile dar nu-şi cunosc propriile suflete sau cărora par să nu le ajungă mîinile pentru a face cruci şi gurile pentru a pupa icoane.

Dar nu aşa!!! Imaginile din clip nu reprezintă o manifestare a credinţei, ci a demenţei sau, în cel mai bun caz, a inculturii şi ignoranţei. Consider că un individ este liber să dovedească credinţa sa în orice mod, oricît de aberant şi neînţeles ar fi pentru alţii, atîta vreme cît asta nu înseamnă să pună în pericol sănătatea, viaţa unei alte fiinţe. Mai ales cînd fiinţa este propriul său copil.

Cînd nu eşti capabil să-ţi arăţi devotamentul religios altfel decît punînd în pericol sau rănind o altă fiinţă umană (care mai este şi incapabilă să decidă pentru ea însăşi), aia nu se cheamă credinţă, ci barbarie îmbrăcată în straie divine pentru a fi trecută cu vederea mai uşor. Eu personal nu pot trece cu vederea aşa ceva, indiferent în numele cărui (dumne)zeu s-ar înfăptui ritualul. Astfel de oameni îmi provoacă dezgust şi teamă. Cineva capabil a pune în pericol viaţa propriului copil cu seninătate este un individ care nu se dă în lături de la nimic pentru a-şi susţine crezurile.

Filmuleţul de mai jos reprezintă una din multele manifestări ale “credincioasei” specii umane (indiferent de orientarea religioasă) şi dovedeşte clar cît de mult mai avem de evoluat pînă a ajunge să fim cu adevărat ceea ce acum suntem convinşi că am fi: fiinţe spirituale.

Din păcate, evoluţia asta nu se va petrece prea curînd cîtă vreme încă ne agăţăm de nişte ritualuri născute în zorii civilizaţiei umane, cînd sălbaticul din noi era predominant. Ritualuri pe care le-am numit religii ori texte sacre. Ritualuri pierdute în negura timpului cărora le-am adăugat ritualuri noi, la fel de barbare, pentru că, nu-i aşa?, credem că astfel evoluăm.

Cîtă vreme vom considera sacre nişte scrieri şi ritualuri născute în vremuri tulburi şi sălbatice, n-avem nici o şansă să evoluăm spiritual, să ne apropiem de divinitate.

Aşa cum probabil ştiţi, Biblia este o colecţie de texte, cronici, epistole scrise de indivizi martori (zicem noi) ai evenimentelor evocate în ele. N-am să discut diversele aprecieri şi consideraţiuni vizavi de Biblie. Părerile sunt foarte de variate iar între cele două extreme – fanatism şi scepticism – se îngrămădesc o mulţime de mixturi ideatice. Nedumerirea mea e ce face cartea aceasta să fie sfîntă? Cine a decis asta şi de ce? Pentru că în ea sunt multe evenimente nu doar laice, ci unele care sunt dezavuate, condamnate chiar şi de lumea laică.

Fratricid, crimă

Şi Cain a vorbit fratelui său Abel. Şi pe cînd erau la cîmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorît. (Geneza, 4:8)

Incest

Şi Cain a cunoscut-o pe soţia sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. (Geneza, 4:17)

Care soţie? Singura femeie era Eva, mama sa. Textul este evaziv aici. Dacă nu este vorba de o altă femeie misterioasă (despre care nu se spune cum şi de unde a apărut), atunci avem de-a face cu un incest.

Cea mai mare a zis celei mai tinere: “Tatăl nostru este bătrîn; şi numai este nici un bărbat în ţinutul acesta , ca să intre la noi, după obiceiul întregului pămînt. Vino, să dăm tatălui nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămînţa prin tatăl nostru.” (Geneza, 19:31,32)

Proxenetism, prostituţie

Cînd era aproape să intre în Egipt, [Avram] a zis soţiei sale Sarai: “Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă la faţă. Cînd te vor vedea egiptenii, vor zice: “Aceasta este soţia lui!” Şi pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă. Spune, te rog, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din cauza ta şi sufletul meu să trăiască datorită ţie.” Cînd a ajuns Avram în Egipt, egiptenii au văzut că femeia era foarte frumoasă. Prinţii lui faraon au văzut-o şi ei şi au lăudat-o lui faraon; şi femeia a fost adusă în casa lui faraon. Pe Avram l-a primit bine, din cauza ei; şi Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi şi roabe, măgăriţe şi cămile. (Geneza, 12:11-16)

Homosexualism, viol

Au chemat pe Lot şi i-au zis: “Unde sunt oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei.” [...] Iată am două fiice care nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară şi le veţi face ce vă va plăcea. (Geneza, 19:5,8)

Măceluri

Cetatea să fie dată în întregime Domnului spre nimicire, ea şi tot ce se află în ea. (Iosua, 6:17)

Exemplele ar putea continua cu misoginism, intoleranţă, ura între membrii familiei pe care le găsiţi tot în Iosua. Dar mă opresc aici, pentru că e mai mult decît suficient. Faptele de mai sus sunt lucruri pe care societatea actuală le condamnă penal şi/sau moral. Şi sunt doar cîteva exemple. Cîţi dintre voi aţi fi de acord cu toate acestea?

Puteţi să le ziceţi situaţii extreme, disperate în care protagoniştii au fost forţaţi de împrejurări să se comporte imoral (presupunînd că moralitatea exista ca şi concept atunci, deşi mă îndoiesc). De acord! Totuşi Biblia este cartea de căpătîi a două religii majore şi un exemplu de moralitate, smerenie. Aşadar, mai întreb încă o dată: cît de sfîntă e “Sfînta” Scriptură?

Băi, vin şi io dintr-o mini-vacanţă cu linişte, aer curat, miros de brad, ciripit de păsărele, potenţial mormăit de urs şi mă aruncă un amic în vîltoarea manipulării de neam prost. Priviţi cliplul de mai jos. Sunt sfătuiţi să evite vizionarea habotnicii şi cei uşori influenţabili de toate căcaturile religioase destinate adormirii ultimelor rămăşite de neuron care mai funcţionează independent prin căpăţînile unora.

Deci rusulanul ăsta cică a descoperit el iadul care e pe niveluri, în funcţie de păcatele comise. Cum toţi ajungem la nivelul “doi metri sub pămînt” bag seama că suntem ne-păcătoşi, aşa că de ce ne mai freacă biserica la melodie cu păcatul originar?

Acu’ serios, mie mi-au sărit două chestii în ochi pentru care filmuleţul ăsta pute a făcătură jalnică:

1. Din cîte ştiu, nu există tehnologie actuală cu care se poate fora la 14 km adîncime. Dar în 1960, sigur nu exista.
2. Ţipetele alea, care ar fi ale sufletelor chinuite in iad, se aud ca şi cum ar fi într-o hală. Oricum, incintă. Sigur n-au fost înregistrate în lagărele naziste în încăperile unde-i gazau pe deţinuţi cu Zyklon B? Ca să nu mai zic că murmurele alea le pot capta şi din piaţa Obor.

Io mă duc să sap în grădină, mai la vreo 10 metri aşa, poate prind un d-ăsta aflat la niveluri mai superficiale şi îl duc la Zero TV să ne povestească cum e cu iadul. Da’ chiar, ăştia mai de la suprafaţă nu se îneacă în pînza freatică?