Saturnianul

Posts Tagged ‘români’

Sunt împotriva mersului la vot fiindcă îl consider o activitate pur formală şi fără impact real într-o Românie fărîmiţată social, unde mediul politic este structurat pe modelul clanurilor mafiote iar hoţia de lux se află într-un proces frenetic şi eficient de legalizare. Şi totuşi, la alegerile prezidenţiale voi merge.

În primul rînd, pentru că s-ar putea să fie şi referendum pentru parlament unicameral şi, implicit, reducerea numărului de paraziţi vip (asta dacă paraziţii în cauză nu se vor opune cu toate forţele, cum e de aşteptat). Da, ştiu, se vehiculează că referendumul ăsta e o armă politică a lui Băsescu. Nu mă interesează! Dacă asta înseamnă mai puţine căpuşe pe bugetul ţării, cu plăcere mă duc să zic că sunt “pentru” deparazitare. Mi se pare lamentabil că nişte indivizi care au transformat politica într-un război murdar şi fără reguli, executînd foc din toate direcţiile şi cu toate tipurile de “muniţii” permise sau nu, se plîng acum că un participant pe cîmpul de luptă foloseşte o armă. Asta îmi spune multe despre “vitejia” unor “eroi” care pozează în salvatorii naţiunii: nişte bărbaţi în izmene şi cu ele în vine.
Read the rest of this entry »

Cînd scriu aceste rînduri sunt la sala sportivă “Antilopa” unde are loc un concurs de dans. În pauza dintre serii, un grup de fătuci costumate în ţigănci au prestat un dans popular ţigănesc. A fost chiar fain, mi-a plăcut. Şi muzica, şi costumaţia. Nimic de-a face cu tîmpeniile muzicale made in Guţă & Co. înghiţite de mulţi drept muzică ţigănească.
Read the rest of this entry »

Nu, nu este vorba de celebra teorie a lui Einstein şi formula sa bine cunoscută, E = mc². Ci de o altă teorie, a relativităţii în sînul societăţii româneşti, pe care aş ilustra-o prin fromula N = n(ip)³. Unde N = normalitate, n = nepăsare, ip = interese personale.

Ce vreau să spun cu asta? Că în societatea românească aproape totul, la absolut toate nivelurile, deşi dă impresia că ar funcţiona după nişte reguli ori regulamente stricte, în fapt este relativ, interpretabil, negociabil, discutabil, modificabil, ignorabil etc. Sunt de acord că orice trebuie discutat, negociat înainte de a lua o formă finală.
Read the rest of this entry »

Zilele trecute auzeam de unul care a murit încolăcit cu maşina pe un copac, după ce dăduse blană cu vreo 200 la oră (lăsăm la o parte că individul fusese amendat de 7 ori pentru depăşirea cu mult a limitei legale de viteză). Asta în condiţiile în care nu avem nici infrastructura (nici măcar pe cele două pseudo-autostrăzi) şi nici educaţia necesară, astfel încît trebuie să fii un pic (mai mult) dement ca să circuli pe vreo şosea din România cu mai mult de 150 la oră (cu indulgenţă şi doar mizînd pe noroc). O gropiţă în asfalt, unul care ţi se bagă în faţă, o oaie/capră/vacă/cîine/căruţă, e de-ajuns să pierzi controlul maşinii pentru că nu te mai ajută nici mama ABS-ului şi servo-direcţiei la viteza aia. Cît despre air-bag-uri… Mai documentaţi-vă înainte să consideraţi maşina, tanc şi air-bag-urile, mînă divină. Producătorii garantează eficienţa lor la maxim 60-70 km/h şi numai la impact cu un obiect fix. Read the rest of this entry »

Băi fraţilor-cîrnaţilor cumnaţilor (scuze de greşeală da’ ie 3 noaptea cînd scriu şi ieri am avut intimităţuri de gradul zero cu administraţia statului, “pipăieli” care se lasă cu sechele sentimentale :D), sper să n-ajung a face foileton din chestia asta. După peripeţia din episodul unu am dat de inspectoarea de muncă Z care ţinea locul lui Y care ţinea locul lui X care era în concediu post-livrare pe lume. De plod, adică!

Booon! Ne prezentăm io şi cu colega mea să ne luăm cărţile de muncă. Ale noastre! Pe numele nostru! Din buletin! Care demonstrează că noi e ăia de zicem că suntem noi, şi nu alţii (apropo, io vreau o clonă. S-o trimit pe ea să se “iubească” cu ăia de la Stat).
- Delegaţia, zice Z.
- Poftim? Pentru ce? Că venim în numele nostru, nu în numele altcuiva.
- Nu contează, trebuie delegaţie.

(Help! La faza asta creierul meu a returnat: “cannot compute!” O fi din cauză că sunt extraterestru şi nu m-am adaptat suficient)

Colega, fiind şi şefa, se aşează şi scrie delegaţia. Z ne găseşte carnetele de muncă. Deja simţim cum ne scarpină mîna Domnului în creştet. Zîmbesc în sinea mea. După cîteva momente de tăcere în care a examinat carnetele, Z aruncă bomba:
- Îmi pare rău, dar nu pot să vă dau carnetele pentru că n-au fost operate încheierile.
“Talibano!” îmi fulgeră prin neuroni, dar se opreşte în dinţi cuvîntul. Aşadar, nu era mîna Domnului, era altă mînă dar n-am mai stat să mă gîndesc a cui.
- Păi de ce? întreb eu.
- Lipsesc ştatele de plată pe iunie şi iulie, iar fără alea nu pot să operez încheierea.
- Dar le-am trimis prin poştă cu confirmare de primire. Şi am primit confirmarea de primire, deci au ajuns, spune colega.
- Aici nu sunt, zice Z.

“Le-o fi luat X acasă (aia cu plodu’, mai ţineţi minte?) ca lectură de uichend”, zic io în sinea mea. Măcar ni s-a vorbit frumos şi amabil. Deci, din nou pe marţea viitoare. Măcar acum am delegaţie. Ce m-o mai aştepta?

Apropo, tanti asta Z era tinerică, drăguţică. Data viitoare inspectez inelarul şi dacă e liber, poate o invit la un suc. Nu de alta, da’ să mă pot lăuda ca am ieşit şi eu cu organu’ de stat :))