Saturnianul

Posts Tagged ‘sex’

Pornind de la vorba de duh rostită de actriţa Sharon Stone, (“Women can fake an orgasm, but men can fake an entire relationship”), postată pe un site de socializare, s-a iscat următorul scurt dialog: cineva a întrebat “Cine pierde?” iar altcineva i-a răspuns “Amândoi”. Eu zic că lucrurile nu stau tocmai aşa. Şi uite de ce zic asta:

1. Dacă bărbatul simulează relaţia, pierde femeia. Bărbatul nu pierde, fiindcă înseamnă că îi convine relaţia simulată. Cred că nici un om sănătos la cap şi stabil emoţional nu rămâne într-o relaţie simulată din pură plăcere, dacă nu are un interes anume.
2. Dacă femeia simulează orgasmul, pierde femeia. Majorităţii bărbaţilor nu îi pasă dacă femeia a avut orgasm pe bune, atâta vreme cât ei au avut.
3. Dacă femeia simulează orgasmul iar bărbatul simuleaza relaţia, tot femeia este cea care pierde. Dublu. O dată, că simulează orgasmul fără să îi comunice faptul că ea nu simte plăcere şi să vadă amândoi ce e de făcut. A doua oară, că se complace într-o relaţie simulată. Bărbatul nu pierde nimic. Din motivele enuntaţe la punctele 1 şi 2.
4. Dacă amândurora le convine oricare dintre cele trei situaţii şi se complac în ele, atunci nu pierde nici unul.

Ceva opinii diferite? Contraargumente? Aştept!

În urma unei hotărîri a consiliului director, pentru a reflecta realitatea şi schimbările, mai mult sau mai puţin recente, din societatea românească post-revoluţionară, Metrorex a decis să facă unele modificări atît în denumirea regiei, cît şi a unor staţii ale reţelei de transport.

Astfel, METROREX (Regia Autonomă de Exploatare a Metroului) va de veni METROSEX (Sindicatul Autonom de Exploatare a Metroului). Schimbarea denumirii a fost considerată necesară, întrucît realitatea ne arată că funcţionarea metrolului se află de ceva vreme la bunul plac al sindicatului care ne-o trage (de unde şi sintagma “sex”) de fiecare dată cînd are chef.
Read the rest of this entry »

Zîmbetul care vorbeşte
Privesc şoferii criminali cu moace superioare de şmecheri cînd sunt duşi la duba poliţiei iar ei zîmbesc. Asta îmi spune tot despre echitatea cu care se împarte justiţia în România şi că acolo e ca la piaţă. Sforăielile spumante de revoltă ale diferiţilor oficiali pe la teve sunt doar poveşti cu zîne pentru fraieri dispuşi să le (mai) creadă.

Omul preistoric
Încă trăieşte. Pentru că unii indivizi sunt încă animale. Din (aproape) toate punctele de vedere. Inclusiv la cel mai profund aspect biologic al unei specii, cel genetic. La ei, genele primordiale de maimuţă coborîtă din copac încă au un cuvînt greu de spus chiar şi după sute de mii de ani de evoluţie. Ceea ce îi diferenţiază de omul grotelor sunt ţoalele de pe ei şi capacitatea (uimitoare pentru mine) de a manevra unele maşinării moderne.

Fetele-femei sau femeile-fete
Pe site-urile de social networking şi dating, multe fete pînă în 25 de ani vor să se căsătorească. Femeile de la 29-30 în sus vor flirt, prietenie sau cel mult partener. Stau să înţeleg ce nu înţeleg şi nu reuşesc. Ok, s-au schimbat mentalităţi dar chiar aşa? Parcă e din alt film. Sau sunt eu din alt film. Deci tre’ să-mi caut nevastă de opşpe-douăj de ani că restul, pauză. E pe stop

Întrebare (retorică)
O exista viagra pentru sentimente? Şi reversul ei?

Admit că sunt situaţii în care manifest tendinţe homofobe, n-am ascuns niciodată. Cei care mă cunosc mai bine ştiu asta. Situaţiile apar atunci cînd un bărbat devine prea insitent în apropieri fizice, altele decît strînsul mîinii şi îmbrăţişatul (iar acesta numai cu prieteni foarte apropiaţi). Chestia poate că e legată de o întîmplare mai veche cînd mi s-au făcut aporpouri mai mult decît prieteneşti de către un bărbat. Totuşi, cînd se întîmplă aşa iau atitudinea de distanţare şi transmit un mesaj suficient de clar că sunt deranjat. Dar nu sar nici la gît, nici nu zic că trebuie exterminaţi, nici nu-i iau la înjurat tot neamul cu morţii şi răniţii din dotare. Fiindcă pur şi simplu nu mi se pare normal şi nici civilizat atîta timp cît te poţi înţelege cu vorba bună. Dacă sare calul, e deja altă poveste şi nu ştiu cum aş reacţiona pentru că n-am fost pus într-o asemenea situaţie deocamdată

Şi pentru că am vorbit de normal mai devreme, am să iau în discuţie cîteva aspecte legate de normalitate privitor la acest subiect.
Read the rest of this entry »

Articolul ăsta îl postam pe blogul meu fix acum 1 an. Naşterea lui a avut loc cu ocazia Crăciunului din doomiişepte şi s-a petrecut în paginile defunctei şi, constat cu surprindere, parţial reînviatei reviste online de s(-)atira(t) şi u(o)mor, pe numele ei de fată mare curat|murdar.

Acum îl reciclez şi îl voi recicla an de an. Pînă cînd? Pînă cînd spiritul de bază al Crăciunului la români va ajunge să fie altceva decît haleală şi beutură pînă la loc comanda.

****

DISCLEIMĂR: Aceasta este o ficţiune-pamflet. Orice asemănare cu persoane din viaţa reală nu este doar intenţionată, ci şi răuvoitoare.

GENESIS – Jesus He Knows Me (We Can’t Dance, 1991)

Ţârâitul ceasului îmi alungă somnul dulce fără pic de scrupule. Îl privesc cu ură printr-un păienjeniş lăptos: “Ce mi-o fi venit să-i pun alarma la 8 dimineaţa în ziua de Crăciun?”
Read the rest of this entry »