Saturnianul

Posts Tagged ‘sf’

Cronica asta de film o să fie un pic mai… altfel (doar sunteţi pe planeta Saturnianului! ), pentru că e vorba şi de un film pe care urmează să îl văd, alături de unul pe care l-am văzut.

În sfîrşit vine! Pentru fanii seriei Terminator, pe data de 5 iunie 2009 se lansează şi în România cel de-al patrulea film al seriei, Terminator: Salvation. Mai e puţin!

Obişnuit cu musculosul Arnold Schwarzenegger din celelalte trei (chiar şi Kristianna Loken, terminatoarea rea dar bună din Terminator: Rise of the Machines, îmi lipseşte un pic ) am fost puţin dezamăgit că dînsul nu mai apare. Mi-a trecut repede cînd am văzut că joacă Christian Bale, unul din actorii care îmi place şi pe care l-am urmărit prima dată într-un alt film SF: Equilibrium (trailer mai jos).

Dincolo de împușcături, filmări gen Matrix, filmul acesta, care e un alt fel de 1984, are latura sa profundă, emoţională care te face să-ţi pui întrebări. Emoţiile, sentimentele reprezintă una din trăsăturile definitorii pentru calitatea noastră de fiinţe umane. Ele ne pot îngenunchea şi ne pot ridica; ne pot face să iubim profund dar să şi urîm profund. Şi totuşi, am putea trăi fără emoţii, fără sentimente, în numele unei linişti aparente? Cît am mai fi oameni şi cît roboţi?

Imaginaţi-vă o lume în care, cel puţin teoretic, nu ar mai exista violenţă şi războaie fiindcă sentimentele şi emoţiile ar fi inhibate cu ajutorul unei substanţe. Nu am mai simţi ură, durere sufletească, tristeţe, dezamăgire dar nici iubire, fericire, exaltare, nu ne-am mai putea bucura de frumuseţea unui zîmbet sau de gingăşia şi parfumul unui trandafir. Pur şi simplu nu am mai simţi ABSOLUT NIMIC. Am trăi într-o lume ternă, fără forme, fără culoare, fără artă, fără muzică, fără flori, fără nimic ce ar putea să ne trezească emoţii. O lume în care între prietenă/iubită/soţie/copii şi străinii de pe stradă nu ar fi decît o singură diferenţă: cu cei dintîi am trăi sub acelaşi acoperiş. Am vrea şi am putea să trăim într-o astfel de lume?

Un film care, părerea mea, merită să fie văzut şi revăzut!

Articol ironic şi, pe alocuri, scandalos. Sau invers. Mă rog… Io v-am zis!

Postul Paştelui
Cred că în sfîrşit am înţeles care este rolul postului: curăţirea spirituală şi biologică în vederea măcelului şi desfrîului gastronomic care urmează!

Spovedania
Adică Dumnezeu transformat în Marea Groapă de Gunoi Spiritual a omenirii. Uite aşa Îl umplem de… respect.

Învierea Domnului – problema temporală
Las la o parte faptul că Iisus învie anual la date diferite. Are şi Biserica “calculelele” ei, nu mă bag. Dar ce facem cu fusul? Fusul orar adică. Că bietul de El învie din oră în oră. Păi cînd noi ne bucuram că a înviat, în Spania, de exemplu, mai avea o oră. Iar în Rusia înviase deja de două ore. Vă daţi seama ce aiurea m-am simţit să zic cuiva “Cristos a înviat!” şi omu’ să îmi spună că la el e încă mort şi mai are o oră?! Parcă eram în romanul lui Philip K. Dick, Timpul dezarticulat.

Postul negru
Cică se ţine în ajunul Bobotezei şi nu se mănîncă şi nu se bea nimic. Totuşi, lipseşte ceva ca el să fie complet: masca de gaze pe figură. Că la cît e de poluat e aerul, degeaba te abţii de la mîncare şi lichide.

Semnul crucii
A devenit dintr-un gest de pioşenie, un trend. Uitaţi-vă pe stradă şi în mijloace de transport atunci cînd se trece pe lîngă biserici şi o să înţelegeţi ce spun. E la modă să fii închinăcios. Şi totuşi, dacă Iisus murea… spînzurat, cum ne mai închinam azi?

Parastasul
Cică e întru pomenirea morţilor care aşa mănîncă şi ei o ultimă masă. La ultimul parastas din familia mea n-am văzut decît 20 de inşi care înfulecau de zor. Nici o sarma n-a început să zboare de una singură, semn că mortul încerca şi el disperat să ia un dumicat. Sau poate rîgîielile de după reprezintă spiritul bucatelor, cu care se “înfruptă” spiritul răposatului.

P.S.: De ce nu se ţine cont de preferinţele culinare pe care mortul le avea în timpul vieţii şi meniul servit e stas? Parcă era întru pomenirea lui. Zic şi io!

Ştefan cel Mare şi Sfînt
Mă, mare a fost (prin ceea ce a făcut, nu prin statură). Dar sfînt?! Adică, dacă io măcelăresc o şleahtă de duşmani ai poporului şi p-ormă trîntesc o mănăstire mă bagă Sinodul în calendarul ortodox, aşa-i? Ce nu pricep e altceva: mănăstirea aia e şpaga Sinodului sau a lui Dumnezeu?

Unul dintre actorii care îmi plac este şi Keanu Reeves. După mine rolurile din filmele SF şi horror îl prind cel mai bine dar sunt subiectiv desigur fiindcă astea sunt genurile de film care îmi plac mie cel mai mult Totuşi… deşi nu sunt un amator de filme romantice am putut să văd şi chiar mi-a plăcut mult Sweet November în care Reeves joacă. Sigur este un film cu subiect profund şi diferit de majoritatea filmelor lacrimogene care parcă se tem să iasă din şabloane fie şi un pic.
Read the rest of this entry »

Cînd eraţi copii cu siguranţă aţi auzit sau văzut povestea lui Pinocchio, băieţelul cioplit în lemn care visa să devină un băieţel adevărat. Ei bine, vă provoc să vizionaţi povestea unui altfel de Pinocchio, o poveste pentru copii dar mai ales pentru oameni mari.

Filmul în regia lui Steven Spielberg prezintă un viitor îndepărtat unde fiinţele Meca (roboţii) trăiesc printre oameni, fac parte din cotidian. Asemănători cu noi pînă la a simţi chiar şi durerea fizică, inteligenţi, sofisticaţi totuşi le lipseşte ceva pentru a fi desăvîrşiţi: capacitatea de a iubi. Read the rest of this entry »