Saturnianul

Posts Tagged ‘social’

De ceva vreme observ că, în discuţiile cu teme economice, se readuce pe tapet impozitarea progresivă (devenită o marotă a acestui tip de discuţii), paralel cu blamarea cotei unice ca fiind nedreaptă, discriminatorie, creatoare de discrepanţe socio-economice etc. Toate astea nu reprezintă pentru mine altceva decît o demagogie ieftină avînd ca fundament psiho-social două handicapuri (sper eu provocate şi nu congenitale) ale poporului român: egalitarismul şi principiul “să moară şi capra vecinului”. Probabil aceste handicapuri vor şi asigura succesul unui cadavru economic conservat, deshumat, primenit şi expus drept manechin de calitate superioară pe care să se atîrne ţoale pentru tot “boborul”. Un lucru e clar: unii vor să profite de criza economică şi de deciziile haotice ale actualilor lideri politici pentru a exploata aceste handicapuri ale societăţii. Read the rest of this entry »

Am primit pe mail un link către un articol al lui Iulian Urban pe care vă invit să-l citiţi (dacă nu aţi făcut-o încă, chestiile astea se răspîndesc rapid prin mail) precum un contabil care citeşte facturile şi întocmeşte balanţa de venituri şi cheltuieli: matematic şi raţional, fără derapaje fanteziste şi emoţionale.

Personal privesc articolul cu unele reţineri deşi, după cum se desfăşoară evenimentele în jur, anumite lucruri spuse acolo tind să aibă greutatea unui adevăr. Ce mă face să am reţineri? Vocabula de început a titlului articolului: “DISCUŢIE INCENDIARĂ!” Unic, fenomenal, incendiar, incredbil, special etc. sunt “cîrligele” de agaţament utilizate în jurnalism şi reclamă (dacă v-aţi uitat măcar 5 minute la programele publicitare de prezentare a unui produs, ştiţi despre ce vorbesc) menite a “captura”, menţine şi implica emoţional privitorul/cititorul în universul oferit. Circumspecţia mi-a venit din inconfortul provocat de titlu şi de dezvăluirile din articol. Am avut senzaţia acută că sunt tras insistent de mînecă iar cînd am încercat să mă desprind uşor am fost apucat mai ferm. Dar cum nici negarea totală nu-mi stă în fire, am ales precauţia.
Read the rest of this entry »

Zicea Băselu mai deunăzi, adevărat într-un cadru privat, că universităţile din România scot tîmpiţi pe bandă. Păi şi are dreptate dom’le! Dacă nu se orientează la ce se cere pe piaţa socială şi se poartă la noi (mai ales pe timp de criză), cine e de vină?

Făcînd io aşa o prospecţie a pieţei să văd tipul omului de succes, am descoperit că mulţi români au o mare inventivitate şi ingeniozitate în ce priveşte caterinca, fentatul diferitelor legi şi reguli, mînărelile. Cu munca merge mai greu, e naşpa, trebuie să gîndeşti, să te agiţi, să-ţi pui mintea la contribuţie… chestii d-astea plictisitoare şi fără rost. Iar corectitudinea, onestitatea… să fim serioşi. Numai fraierii sau extratereştrii neştiutori, aşa ca mine , mai practică “sportul” ăsta demodat.

Prin urmare m-am gîndit să exploatez potenţialul creator al românului de rînd şi să-l aduc într-un cadru organizat şi academic, recunsocîndu-se astfel oficial talentul nativ al unora pentru activităţi neconvenţionale, neînţelese şi blamate de invidioşi demodaţi, care nu se află în pas cu vremurile şi nu pricep că timpul moralităţii a trecut. S-a născut astfel ideea instituţiei de mai jos.

Academia Română de Caterincă, Şpagă şi Mînăreli cu următoarele facultăţi în componenţa sa:

• Facultatea de Cocalarism şi Piţipongeală
• Facultatea de Caterincă
• Facultatea de Fentare, Ţepuială şi Mînăreli
• Facultatea de Artă a Şpăgii

Hai copii, că e o afacere care ar zburda şi pe criza asta. Garantez că s-ar găsi profesori bine pregătiţi şi studenţi căcălău. Care se bagă la investiţie? Io nu vreau pentru idee decît 35% din venituri şi 5% din acţiuni, că îmi pace să fiu AGĂ

Mai aştept idei de facultăţi şi propuneri de programă pentru fiecare dintre ele. Eventualii doritori de a fi profesori, lăsaţi comentariu şi vă contactez pentru CV.

Îi ziceam cuiva de curînd că românului îi cam place să-şi plîngă de milă şi să facă dracul mai negru decît este doar ca să se vadă compătimit. Mai nou, că e la modă, românul se plînge că e criză, că n-are bani, că nu poate, că nu merge, că…, că… Neştiutor, îl crezi şi îi mai dai şi de pomană eventual.

Eh, merg io la munte, dau să urc cu telecabina la Babele şi ce-mi văd ochii? Telecabina nu mergea. Sezon turistic, turişti, telecabină ioc. Românului îi e greu, dar ţine la naftalină o sursă de venit. Iar ăsta e doar un singur exemplu.

Ţara asta n-ar avea nevoie decît de două lucruri care să meargă ceas: turismul şi agricultura. Restul s-ar dezvolta pe principiul dominoului, economia ar dudui şi ne-ar durea la bască. Am deveni o a doua Elveţie. Suntem nişte cerşetori care stau cu curul pe aur dar se plîng că n-au ce mînca. Prin urmare, îi sugerez doamnei ministru Elena Udrea să schimbe imnul turismului cu cel de mai jos. E mult mai potrivit. Şi poate ne-ar da curaj să ne trezim din adormire.

Probabil că unii dintre voi cunoaşteţi celebra replică “scăpată” pe postul naţional de televiziune în primele zile după revoluţie. Sunt convins că acea frază a devenit motto-ul naţional al (majorităţii) românilor şi va mai fi multă vreme. De ce spun asta?

În faţa blocului meu, nişte muncitori se chinuie de trei zile să asfalteze un loc de parcare de 4 metri lungime şi vreo 2 jumate lăţime care nu arată la fel cu restul (cineva turnase nişte ciment la plesneală). Luni s-au apucat să spargă cu picamărul suprafaţa cu pricina. Marţi n-a fost nici o mişcare. Astăzi, miercuri, au venit iar. Tot ca să mai spargă puţin cu picamărul, probabil au constatat că nu era de-ajuns cît spărseseră luni. Şi asta cu pauze, să nu obosească prea tare şi să fie ziua de lucru bifată. Sunt curios dacă pînă la sfîrşitul săptămînii reuşesc să şi toarne asfalt Vă ţin la curent.

Oricum, avînd ca reper acest ritm de lucru ameţitor se poate face un calcul rapid cam în cît timp România o să aibă infrastructură rutieră modernizată. Citisem o estimare care se ducea undeva pe la 130 de ani. Mi s-a părut prea pesimist. Acum, dacă stau să mă gîndesc, cred că estimarea aia e exagerat de optimistă

PS: Cineva trăitor pe alte plaiuri spunea că într-o dimineaţă cînd a plecat la serviciu drumarii de acolo decopertaseră un bulevard de vreun kilometru. Seara cînd s-a întors bulevardul era asfaltat şi trasat. Mda!…