Saturnianul

Posts Tagged ‘social’

Văzută de pe Saturn, într-o manieră plastică şi folosind estetica urîtului, politica dîmboviţeană poate fi descrisă cam aşa: Trebuie să fii în stare sa te caci pe orice, căci ceilalţi au ei grijă sa pară că totul miroase a flori de primăvară. Iar dacă apare unul cu flori de primăvară veritabile, ceilalţi au ei grijă să facă lumea să creadă că miros a căcat. Deci, oricum o dai, tot pute.

S-aveţi parte de o saptămînă uşoară precum baloanele umplute cu heliu ;)

Aflu de la Artistu că în Tîrgovişte un nene a fost ridicat de pe stradă şi condus la secţie pentru că fotografiase cu mobilul două maşini ale poliţiei, parcate neregulamentar în staţia de autobuz, pe motiv că i-ar fi obstrucţionat în misiune. Clipul filmat de cetăţean în timp ce era dus la secţie îl puteţi vedea aici iar ştirea o puteţi citi acilea.

Mie altceva mi-a atras atenţia. Cînd omul l-a întrebat pe unul din poliţişti cu ce a greşit, acesta i-a răspuns că fotografiind maşina poliţiei a încălcat articolul 272, Cod Penal. Ce zice articolul ăla? Uite asta:

Tradarea prin transmiterea de informatii secrete de stat
Art. 272. – Transmiterea de informatii secrete de stat unei puteri sau organizatii straine ori agentilor acestora, precum si procurarea de documente sau date ce constituie informatii secrete de stat ori detinerea de asemenea documente de catre cel care nu avea calitatea de a le cunoaste, in scopul transmiterii lor unei puteri sau organizatii straine ori agentilor acestora, savarsite de un cetatean roman, de o persoana fara cetatenie care are domiciliul in Romania sau de un strain aflat in serviciul statului roman, se pedepseste cu detentiunea pe viata sau cu detentiunea severa de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Aşadar, aflaţi că a fotografia o maşină a poliţiei parcată neregulamentar constituie act de trădare naţională şi divulgare de informaţii secrete de stat. În sfîrşit, legea se aplică şi la noi. Iar poliţiştii o cunosc mai bine ca pe mama lor. :))

Alooo, Poliţia Română! V-aţi teleportat de curînd din altă galaxie? Că altă explicaţie n-am!

PS: Cîţi dintre ăştia care ne conduc or fi făcut ce scrie în articolul ăla şi sunt bine mersi? Întreb şi io, nu dau cu parul!

NOTĂ PENTRU UNII: Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.

NOTĂ PENTRU ALŢII: Aceste vorbe este miştocăreală caterincoasă de luare în balon, aşa că nu trebe să vă băşicaţ la lingurică, mînca-v-aş.

Bă verii şâ verîşoarele mele care daţi cu geana p-aci, dragi boeri şâ coconţie, stimată… ăăă… ăăă… bolosferă… logosferă… bulosferă… dreaci (bă Saturniene, ia să mai mă înveţi cum morţî ei îi zice lu’ panareama asta că mereu uit!). Aşa! Aci vă vorbeşte Matusalem Lemurianu’ dîn neamu’ balaoacheşilor mintoşi.

Fă pirandă proastă, dacă ai nemerit botonu’ de la pi si şî ceteşti asta, că măcar atîta lucru ştiu că poţi, să ştii că te iubesc mult fă, aşa că nu mai plînge. Ţ-a m-ai trecut bronzu’ de ţ-il făcui asear’ la ochiu’ drept? Dacă nu, las că te uniformizez în seara asta şî zîci la lume c-aşa e meicapu’, de la Estera Loder [icoană cu hăhăială]. Şî pune fasulea aia la fert, că dacă nu găsesc mîncare te bronzez păste tot de să fi mai ceva ca Neomi Cambel aia. Te iubesc, fă!

Mă scuzaţ, da’ nu puteam rata ocazia asta să rostesc cîteva cuvinte de dor la muierea mea [icoană cu rînjet]. Deci înainte de a vă zîce dăspre ce vreau io să vă vorbesc ţin să mulţămesc lu’ Saturnianu’ că mi-a dat ocazîia să mă ecsprim pă pagina lui. Verişoru’ meu să trăeşti tată, să trăiască şi famelia ta, şi gagica ta şi să fiţi sănătoşi. Iar dacă n-ai gagică zi lu’ mandea şî vorbesc cu Labăscurtă dîn Moşilor şî-ţ face rost d-o pesă de zîci că-i bebelou [icoană cu clipeală].

Băi dragi cetitori, lumea a devenit rasiztă rău şî dacî vede pe unu’ mai colorat cu sabia la vedere fuge tată ca dracu dă tămîie şî reclamă la gaborime. Păi, bre gorobeţilor spălăciţi la moacă, n-aveţi de ce vă fie frică că nu ie nici un pericol, bre. Acel obect reprezintă un obect de cult la noi pentru care noi avem maxim respect, ne mîndrim cu el şi ne place să-l arătăm la toată lumea. Şi ce să vezi, şi ălorlalţi de-l văd le impune respect.

Da’ voi repede cu pîra: că suntem cremenali şi alte helea. Păi bre albiturilor, da’ voi n-aveţi obectele voastre dă cult? Nu venerează unii sticla? Vă zicem noi beţivi? Nu vă zicem! Iar alţii nu venerează seringa? Vă zicem noi drogaţi? Nu vă zicem! Și care or mai fi nu venerează secsu’? Vă zicem noi perverşi? Nu vă zicem! Fiecare cu obectu’ lui dă cult. Aşa că ce p… (restul articolului este cenzurat din motive de pudoare a WordPress-ului care nu mai voia să salveze pînă n-am şters aceste cuvinte)

P.S. de la Admin: Lemuriene eşti dus cu pluta tată. Dacă mi-ai stricat cota de piaţă cu postu’ astă, te-am spart!

Deşi sunt posesor de permis auto, mă regăsesc suficient de des în ambele posturi: şi cea de şofer, şi cea de pieton. Îmi place în egală măsură, depinzînd de situaţie şi de dispoziţie, să fiu şi una, şi cealaltă. Nu m-a fătat mama pe bancheta maşinii ca să-mi cadă ouţele dacă merg cu transportul în comun ori per pedes, dar nici cabotin nu sunt să merg numai pe jos că aşa se mergea acum două secole.

Cînd sunt şofer, cel mai mult mă enervează şoferii, adevărată “faună” domestico-sălbatică: urangutani, gorile, bizoni, hiene, vaci, boi, nevăstuici, porci, mistreţi, şobolani, jigodii. Pardon! Jigodia nu e animal, e boală. Dar cred că o pot avea toate “animalele” de mai înainte, aşa că merge :D

Cînd sunt pieton, cel mai mult mă enervează… aceiaşi şoferi. Care sunt cam aceleaşi “animale” de mai sus. Cu deosebirea că atunci cînd eşti pieton, mai apare o animală: taurul. Taurul este acel şofer care vede în pietoni nişte toreadori pe care trebuie să-i alerge pentru a-i lua în coarne, mai ales cînd sunt pe trecere de pietoni nesemaforizată, şi începe să facă slalom printre oamenii care trec, să se strecoare milimetric de rotula unuia sau altuia dîndu-i fiori pe şira spinării.

De multe ori m-am întrebat ce-ar putea transforma aceşti şoferi nervoşi în şoferi de catifea. Pe ăştia care vin din junglă, trăiesc în junglă dar n-au văzut în viaţa lor o “zebră”. Că n-au mai văzut oameni şi se întreabă cine-s cretinii ăia de se plimbă prin jungla lor, înţeleg. Dar măcar “zebra” ar trebui să ştie cum arată şi care e rolul ei în habitatul junglei. Şi mai sunt şoferii ăia care parchează pe trotuare cum îi taie capu’ (presupunînd că îi mai taie). Cum ar putea fi îmblînzite “fiarele” astea?

Şi ideea mi-a venit din… StarTrek :D Care v-aţi uitat ştiţi de cîmpurile de forţă ce apar acolo. Care nu v-aţi uitat, vă zic eu pe scurt: cîmpul de forţă e un fel de zid invizibil. Ei bine, odată ce vom evolua pînă acolo tehnologia asta ar trebui implementată prioritar în traficul din România cu rolul unui semn de circulaţie: Atenţie, cîmp de forţă activ! Nerespectarea indicatorului se face pe riscul dumneavoastră! Iar cîmpul ăsta de forţă să se activeze atunci cînd un pieton pune piciorul pe “zebră” delimitînd culoarul de trecere. Să vezi atunci “fiare” care fac slalom printre pietoni cum se transformă în mieluşei şi pun frînă de la 200 de metri >:)

Cît despre parcatul pe trotuare, ce stîlpişori pe margine, ce amenzi!? Vax! Nu, tată! Cîmp de forţă! Te bagi, te-ai fript! Şi după ce se frige de vreo cîteva ori naşpa rău de tot, garantez că se îmblînzeşte şi cel mai fioros animal cu covrig.

Claxonagiii. Alţi compulsivi! Sunt animalele alea care îşi înfig copita sau laba în maneta claxonului din orice şi uită să o mai ia. Probabil pentru ei sunetul ăla e “strigătul” de împerechere şi aşteaptă să vadă o altă animală sărind din maşina sa, ud/ă de dorinţă, şi năvălind să îndeplinească chemarea naturii. Ăştia ar putea fi calmaţi uşor iar tehnologia e disponibilă în zilele noastre. Cum? Simplu. Dacă ţine mîna pe claxon mai mult de două secunde, acesta să fie traversat de un impuls electric suficient de slab să nu te omoare, dar suficient de puternic ca a doua oară să nu mai faci nici dacă eşti plătit >:)

Diabolic, nu? Dar în mai puţin de un an, România ar avea adevăraţi şoferi de catifea, garantat. Nici nu i-ai mai simţi pe stradă.

Am votat prima oară în 1992. De atunci am trecut prin toate fazele posibile: entuziasm, încredere, votul pentru ce simpatizam, votul pentru răul cel mai mic, votul în urma înghiţirii (cu noduri) a discursurilor demagogice cu civismul, tu ai puterea şi bla-bla-uri d-astea ieftine. Pentru că la noi sunt bla-bla-uri. La noi alegătorul deţine puterea strict în secundele dinaintea aplicării ştampilei pe buletinul de vot. Pentru că atunci cînd ştampila a fost aplicată puterea se transferă acelui nume de pe hîrtie, care va ieşi învingător sau nu. Dar puterea alegătorului s-a pierdut în secunda aia şi nu o va mai recăpăta decît peste alţi 4 ani, pentru alte cîteva secunde. Între timp, puterea va fi a altora la propriu şi la figurat. Read the rest of this entry »