Saturnianul

Posts Tagged ‘societate’

Şi fraieri, cu bătaie spre proşti! Noi românii, adică. Înghiţim căcaturi cu tonele, zicem “săru-mîna” şi ne lingem pe boticuri. Dar avem mîndrie naţională şi suntem nemulţumiţi înnăscuţi! Nimic nu e suficient de bine pentru noi, dar dacă ne întreabă cineva cum ar trebui să se facă ca să fie bine, ridicăm candid din umeri şi răspundem: “Păi de unde să ştim noi? Iei trebuie să ştie, că de-aia ie puşi acolo!” Păi, băi unicelular care s-a născut din greşeală cu creier, dacă tu nu ştii cum îţi e bine, ce trebuie să se facă ca să îţi fie bine şi te uiţi ca la icoană la ăla din parlament sau guvern, aşteptîndu-te să ştie el, atunci mori în beznă!

Da, suntem bolnavi cu capul. Sau cu sufletul. Sau cu amîndouă. Dracu’ ştie cu ce, dar suntem. Dilimandreală cronică în stadiul terminal. Morţi cerebral. There’s no country for dead men, ca să parafrazez titlul unui film.

De la ordonanţa aia idioată, care pune independenţii pe drumuri să stea la cozi aiurea-n tramvai pentru că “specialiştii” din guvern vor să aibă alaltăieri banii pentru pensie, sănătate, şomaj etc., s-a iscat o adevărată isterie mediatică. Care e doar atît: isterie. Formă fără fond! Da, sunt de acord, ordonanţa e o catastrofă a logicii, plină de contradicţii şi interpretări. Şi un retardat ar fi scris-o mai coerent şi clar (ceea ce mă face să suspectez că e concepută intenţionat aşa)! Înţeleg pînă şi pasiunea morbidă a mioriticilor de a face haz de necaz ca înlocuitor pentru “a lua atitudine” sau măcar “a gîndi” cu creierul lor. Care este el!

Totuşi… Ce treabă are asta cu stupizenia de clip-protest care le-a băşit ălora de la Taxi? Protest nu e, chiar dacă unii jubilează. Glumă nu e. Act de cultură, nici atît. Jignitor la adresa celor doi? Get real! Ăstora li s-a băgat carne în frigider cît pentru două vieţi, aşa că sunt imuni la flegme d-astea anemice. Nu, e clar! Mesajul are ca destinatar specimenul mioritic care a stat cu orele la coadă pînă i-a ieşit sufletul prin toate orificiile ca să dea bani la buget iar acum îşi topeşte frustrarea rîzînd cu gura pînă la urechi la vizionarea stupizeniei şi zicînd superior printre dinţi: “Aşa le trebuie! Bine le-o mai zice băiatu’ ăsta!” După care, luna următoare se aşează iar cuminte la coadă.

Cu ce l-ar ajuta pe mioritic să vină Şeitan sau Vlădescu să stea cu el la coadă? Vax! Ei stau o singură dată. El o să stea mereu! L-ar ajuta cu ceva dacă unul din ăştia doi ar face în aşa fel încît să nu mai trebuiască să stea la coadă. Şi aia e treaba lui, nu să stea la coadă cu mioriticii. Dar nuuu! Miorticul se bucură bolnav de “suferinţa” demnitarului alături de el pentru cîteva ore. Chiar dacă mioriticul o să sufere pe urmă pînă la moarte. El e bucuros nevoie mare că a scos Şeitan limba de-un cot alături de el. Şeitane, Vlădescule veniţi băieţi şi staţi la coadă cîteva ore cu mioriticii, că pe urmă sunt în stare să suporte batjocuri eterne cu zîmbetul pe buze.

PS: La casa de pensii, oameni care veniseră cu toate actele în regulă pentru a încheia contract apoi să dea bani, au fost refuzaţi pentru că n-aveau… dosar cu şină. Dorele tată, tu nu mai crăpi odată?!

Aflu din întîmplare că România a avut un prim-ministru patriarh: Miron Cristea. Nu mă surprinde. Biserica a fost din cele mai vechi timpuri implicată în politică (din umbră sau la vedere) şi în manipularea maselor pentru atingerea unor scopuri şi interese nu chiar… sfinte. Este unul din motivele pentru care nu mai am respect faţă aceasta organizaţie fariseică. Există şi atît! O accept pentru că societatea umană o consideră încă necesară. Dar nu pot să-i ofer ceea ce eu consider că nu i se cuvine: respect. Şi mai aflu că Banca Naţională vrea să emită o monedă comemorativă întru veşnica pomenire a acestui fost prim-ministru. Bine, ăsta e doar un moft. Credeaţi că moftologii existau numai pe vremea lui Caragiale?

Al doilea moft: Statele Unite protesetează faţă de această emisiune comemorativă. Dacă n-ar fi vorba de SUA, aş rîde copios. Aşa, e de plîns. Credeam că cea mai mare putere a lumii s-a maturizat în aproape 300 de ani de existenţă şi nu mai ţopăie cu picioarele în nisip, orăcăind atunci cînd cineva îndrăzneşte să pună mîna pe găletuşa şi lopăţica ei.

Noi, românii, încercăm sa ne acceptăm trecutul. Evreii cînd au de gînd să şi-l accepte pe al lor şi s-o lase mai moale cu sensibilitatea asta excesivă şi deplasată? Eu, unul, m-am plictisit de smiorcăielile de mironosiţă care nu suportă să fie atinsă nici cu un fulg. Evreii îmi par un popor inteligent şi cu capul pe umeri. Aşa că nu ştiu ce-i cu bocitoarele astea veşnic deprimate al căror rol e să plîngă la anumiţi stimuli, fără a simţi nimic de fapt. O avea vreun rol tot spectacolul ăsta ieftin, dar eu nu-l pricep. Parol!

(Foto: Unbecoming Levity)

O demonstrează comuna Popeşti-Leordeni! Sau cel puţin comuna de pe Google Maps. Fiindcă acolo există două tipuri de cimitire. Cimitirul-cimitir şi cimitirul cu morţi. Exact! Acesta este cimitirul în care morţii rămîn morţi. Gata! Punct! C’est fini! Kaput! Nici tu reînviere, nici tu reîncarnare, nimic. Astea-s bonusuri care se dau doar în anumite condiţii. Poate la cei care s-au pus bine cu biserica din timp, cotizînd gras la bunăstarea ei şi avînd, astfel, asigurată o pilă la Dumnezeu. Aşadar, oiţe dragi, aveţi grijă ce faceţi, ce păşuni vă rezervaţi în lumea cu verdeaţă. Catedrala Neamului nu a fost începută, sigur mai e nevoie de ceva donaţii pe-acolo. N-aţi vrea să ajungeţi în cimitirul cu morţi, aşa-i?

Apropo, ştiţi că biserica nu plăteşte nici un fel de impozite sau contribuţii sociale. Cu toate astea, cînd un preot se îmbolnăveşte, ghiciţi unde merge să se trateze? În una din cele 18 mii şi ceva de biserici? Nuuu! Într-unul din cele 425 de spitaleeee! Nu-i aşa că viaţa e frumoasă?

Cum era aia cu “fiecare român trebuie să plătească”?! Păi dacă toţi românii trebuie să plătească, toţi să fie! Așadar, poate doriţi să semnaţi petiţia asta online privind impozitarea averii BOR şi a reducerii salariilor episcopilor. Hai să şi facem ceva dacă tot înghiţim prosteli pe faţă în numele toleranţei. Să propunem BOR să fie tolerantă şi îngăduitoare cu noi nu doar duhovnicesc (uneori nici măcar aşa nu este tolerantă), ci şi lumesc. Să vedem, vrea şi poate?! Dar mi-e teamă că deja ştiu răspunsul Şi îl ştiţi şi voi!

Şi nu, nu e vorba de principiul “să moară şi capra vecinului” în această petiţie, ci de principiul solidarităţii. Pe care biserica ni-l predică din plin.

Nu mai ştiu unde am auzit sau citit dar un personaj d-ăsta pitoresc-mioritic care are/face el bani mulţi, ar fi zis ceva de genul: “Băi nene, io mă cac aur!” Ce-o fi vrut să spună cu asta? Că lucrurile de valoare ies pe la instalaţiile de dejecţii? Sau că valoarea aurului e direct proporţională cu “plăcerea” produsă de putoarea tonelor de rahat în care s-a bălăcit pentru a-l obţine?

PS: Să fie doar coincidenţă că “lingou” (de aur) şi “lingău” sunt paronime?!

Eu şi alţi aproape 5.000 de români. Sondajul de mai jos este elocvent. Motivul financiar este abia pe locul 2 şi la mare distanţa de primul motiv (deşi acesta este plasat ultimul la efectuarea sondajului). Este exact motivul pentru care aş emigra şi mă gîndesc tot mai serios la varianta asta. Pare ciudat, nu? Cum adică, nu ai pleca pentru situaţia financiară? Nu! Situaţia financiară, fie ea şi bună, nu poate genera mulţumire într-un mediu social ostil unde ajungi să te simţi mai străin decît printre străini; unde orice urmă de civilizaţie şi bun-simţ este descurajată şi înăbuşită, inclusiv de autorităţi; unde presa (în mare parte) oferă numai dejecţii şi contribuie masiv la înfricoşarea şi alienarea populaţiei; unde trebuie să-ţi foloseşti mare parte din resursele financiare de care dispui pentru a îmblînzi “hienele” din diferitele administraţii şi instituţii publice, ca să nu fi sfîşiat şi aruncat de colo-colo precum o pradă neputincioasă.

În România s-ar putea şi se poate trăi bine şi în ce priveşte situaţia materială DACĂ ar exista civilizaţie, respect şi nu ne-am mai înşela unii pe alţii. În schimb, lipsa de respect, batjocura şi înşelătoria se practică la toate nivele, începînd cu autorităţile statului şi terminînd cu neguţătorii din pieţe. Şi nu-mi vorbiţi de patriotism. Patrioţii de azi, respectaţi şi promovaţi, sunt tocmai cei care şi-au construit situaţia financiară profitînd de mediul ostil, încurajîndu-l şi ajutînd la proliferarea lui.

De ceva vreme observ că, în discuţiile cu teme economice, se readuce pe tapet impozitarea progresivă (devenită o marotă a acestui tip de discuţii), paralel cu blamarea cotei unice ca fiind nedreaptă, discriminatorie, creatoare de discrepanţe socio-economice etc. Toate astea nu reprezintă pentru mine altceva decît o demagogie ieftină avînd ca fundament psiho-social două handicapuri (sper eu provocate şi nu congenitale) ale poporului român: egalitarismul şi principiul “să moară şi capra vecinului”. Probabil aceste handicapuri vor şi asigura succesul unui cadavru economic conservat, deshumat, primenit şi expus drept manechin de calitate superioară pe care să se atîrne ţoale pentru tot “boborul”. Un lucru e clar: unii vor să profite de criza economică şi de deciziile haotice ale actualilor lideri politici pentru a exploata aceste handicapuri ale societăţii. Read the rest of this entry »

Şi mai ales pe Marie Jeanne o rog să mă lămurească, fiindcă m-a “certat” pentru articolul ăsta unde vorbeam de falşii iubitori de animale şi de asociaţiile de protecţie a animalelor care au parte de sponsorizări generoase dar despre ale căror activităţi în sprijinul animalelor nu aud nimic. În schimb aud despre activităţile GIA, unde nişte fete fac treabă pe timpul lor liber şi cu banii lor de-acasă.

La mine în sectorul 2, două femei creşteau în subsolul unui bloc, o cameră mică, întunecată şi mizeră, 37 de cîini. Animalele erau pline de păduchi, purici şi viermi şi nu fuseseră niciodată scoase la lumina zilei, conform relatărilor din presă. Se pot numi aceste femei iubitoare de animale? Chiar le păsa lor de acele animale sau chinul bietelor vieţuitoare nu era altceva decît expresia problemelor şi frustrărilor acestor femei?

Despre astfel de “iubitori” de animale vorbeam în articolul meu! Acesta este exact genul de comportament care, în țările CIVILIZATE, este considerat infracţiune şi poţi fi acuzat şi condamnat de cruzime împotriva animalelor. La noi, unii încă mai cred că asta înseamnă dovadă de iubire. Trist!

Modul în care guvernul gestionează ţara seamănă izbitor cu cel al managerilor care au gestionat diferite întreprinderi de stat pe care le-au jefuit pînă le-au falimentat pentru a fi vîndute pe nimica toată. Nu ştiu dacă “geniile” noastre urmează şablonul tot în acest scop dar i-aş sfătui să nu se mai chinuie. Oricum sunt paraleli cu ceea ce înseamnă gestionarea unei ţări. Dacă s-ar lăsa de meserie şi ar plasa ţara într-un arbitraj internaţional sau sub tutela unei alte ţări, ar fi cel mai inteligent şi de bun simţ lucru pe care l-au făcut vreodată pentru România. Fiindcă mai catastrofe decît ei, cam greu să găseşti iar mai rău de atît nu are ce să se întîmple. Şi, oricum, s-a dus naibii orice speranţă pentru o soluţie viabilă venită din interior.

Naţionalism? Mîndrie naţională? Are cineva impresia că am debordat vreodată de aşa ceva în practică? Mai bine ne-am trezi la realitate şi ne-am da seama că ipocrizia nu ţine de foame şi nici loc de principii.

În urma unei hotărîri a consiliului director, pentru a reflecta realitatea şi schimbările, mai mult sau mai puţin recente, din societatea românească post-revoluţionară, Metrorex a decis să facă unele modificări atît în denumirea regiei, cît şi a unor staţii ale reţelei de transport.

Astfel, METROREX (Regia Autonomă de Exploatare a Metroului) va de veni METROSEX (Sindicatul Autonom de Exploatare a Metroului). Schimbarea denumirii a fost considerată necesară, întrucît realitatea ne arată că funcţionarea metrolului se află de ceva vreme la bunul plac al sindicatului care ne-o trage (de unde şi sintagma “sex”) de fiecare dată cînd are chef.
Read the rest of this entry »

Dar faceţi-o pe bune, nu vă mai prefaceţi! Asumaţi-vă responsabilitatea în totalitate cei care doriţi şi vreţi să o faceţi!

A arunca nişte resturi de mîncare şi a-i da un castron cu apă unui cîine aciuat pe stradă sau pe lîngă bloc şi apoi a spune din confortul casei tale – în care NU l-ai inclus şi pe el ca să nu lase păr şi să nu ai miros de animal – că e al tău şi eşti iubitor de animale nu reprezintă altceva decît IPOCRIZIE.

A ţine 30-40 de pisici într-un apartament de bloc, claie peste grămadă, într-o mizerie de nedescris nu se cheamă că eşti iubitor de animale, ci doar că ai nişte probleme şi frustrări pe care încerci să le depăşeşti folosindu-te de prezenţa acestor animale. De fapt, nu-ţi pasă şi de confortul lor, ci doar de al tău. Iar în ţările civilizate comportamentul intră la categoria infracţiune şi poţi fi acuzat de cruzime împotriva animalelor.
Read the rest of this entry »