Saturnianul

Posts Tagged ‘suflet’

În urmă cu ceva vreme eram convins că ceea ce ar face cu adevărat perfectă clonarea unui individ, ar fi posibilitatea de a clona nu numai trupul său, ci şi memoria sa, cu toate amintirile şi trăirile. Eram convins că identitatea cuiva nu stă doar în felul cum arată, ci şi în felul care este. Îmi închipuiam că, pentru a avea din nou lîngă noi cu adevărat o persoană dragă care a dispărut, ar fi suficient să-i duplicăm atît trupul, cît şi mintea.

Logic, ştiinţific, biologic şi chiar psihologic, n-ar trebui să avem vreo îndoială că e una şi aceeaşi persoană. Totuşi, mi-am dat seama că s-ar putea să mă aflu în eroare fiindcă am omis un aspect important: acela că nu suntem ceea ce suntem exclusiv prin noi înşine, ci şi prin felul cum ne simt cei dragi. Acea clonă ar fi identică fizic şi mental cu originalul, dar noi am şti, am simţi că nu este originalul.

Aşadar, ceea ce ne face unici este dincolo de felul cum aratăm, gîndim şi ne comportăm, ceva unic şi ireproductibil încît pînă şi o replică fizică şi mentală perfectă a cuiva ar fi diferită de original prin ceva anume.

Unii veţi zice că acel Ceva e spiritul. Eu spun că ceea ce numim spirit e doar un infim crîmpei din acel Ceva.

Călcînd pe cioburile propriului suflet făcut ţăndări, nu mai putea simţi nimic altceva decît durerea provocată de ascuţişurile ce-l crestau infinitezimal dar adînc. Pînă cînd cineva i-a zis că l-ar putea recicla, scăpînd astfel de suferinţă. A luat resturile şi le-a topit în suferinţa-i vulcanică apoi a turnat lava rezultată în forma unei iubiri speciale. Sufletul rezultat era minunat. Suferinţa dispăruse. Dar constată că nu-şi mai aparţinea. A plătit oare prea scump? Sau…

Fiţi OameniDarnici. O vorbă spune că “dar din dar se face raiul”. Numai că nu e vorba neapărat de acel rai zugrăvit ca un loc cu verdeaţă, linişte, lumină, bucurie, unde nu există griji şi în care ajungem, dacă am făcut o faptă bună, după ce călătoria noastră în această viaţă se va fi sfîrşit. Uneori, de multe ori, raiul este lîngă noi, în lucrurile simple şi poate fi reprezentat de zîmbetul cuiva mai puţin fericit, de privirea luminoasă şi plină de speranţă a cuiva care a cunoscut prea multă tristeţe sau, pur şi simplu, de faptul că avem alături o persoană dragă nouă. Alteori, acest rai sălăşluieşte într-un iad şi nu trebuiesc decît gesturi puţine şi un pic de efort pentru a-l scoate la suprafaţă.

Vreau să vă aduc în atenţie o campanie pornită din ambiţia şi credinţa cuiva cu suflet mare care, alături de alţi oameni darnici, a crezut că poate ajuta copii şi tineri mai puţin favorizaţi de soartă decît cei care ne jucăm lepşe pe-aici prin blogosferă. Şi a reuşit!

Începutul a fost timid, poate puţin şovăitor, aşa cum e orice iniţiativă care implică a solicita semenilor să dăruiască şi să o facă dezinteresat într-o societate în care parcă nu mai contează nimic dincolo de interesul propriu. Acest început timid începe să crească, să prindă curaj şi o poate face mereu şi cu ajutorul vostru, fie el mic sau mare.

Dacă nu dispuneţi de mijloace materiale suficiente pentru a ajuta, atunci o puteţi face scriind un articol, punînd un link sau un banner. Mi-ar plăcea ca referirile la această iniţiativă să se transforme într-un viral şi să circule pe cît mai multe bloguri. Între atîtea virale cu reclame şi clipuleţe funny poate-şi va găsi loc şi unul ce serveşte o cauză nobilă.

Dacă aveţi vreo îndoială vizavi de seriozitatea şi onestitatea campaniei, mergeţi să citiţi site-ul dedicat acesteia, mergeţi să răsfoiţi site-ul iniţiatoarei şi vă veţi convinge. Nu o cunosc personal încă, dar mă pot “lăuda” că am capacitatea de a simţi sufletul oamenilor dincolo de aparenţe şi că ceea ce simt, în marea majoritate a cazurilor, nu dă greş. Sunt extraterestru doar

Pentru cei care mă cunosc mă pun chezaş că banii donaţi vor fi folosiţi în scopul destinat iar lucruşoarele vor ajunge acolo unde trebuie. Încrederea în celălalt este o virtute pe care noi, românii, aproape că am pierdut-o definitiv (nu neîntemeiat, trebuie să admit) dar tot noi o putem reclădi.

Felicitări şi lui Escu pentru că a sărit în ajutor oferind asistenţă tehnică la ridicarea căsuţei virtuale dedicată campaniei. Haideţi să facem fiecare ce putem, fiindcă din puţinul celor mulţi se adună multul pentru cei mai nefericiţi, faţă de care soarta a fost mai puţin darnică!

La ora asta fac dero! De cea mai bună calitate! O să spulber Henkel, îl bag în faliment. Numai ce scrisesm acu’ vreo două zile un articol în care eram siderat de premiera europeană în România privind olimpiada de religie, pentru ca astăzi să primesc un spam religios în care, bineînţeles, la înaintare e scos… Dumnezeu. Ta-naaaa! De genul, oricum o dai, El o ia în freză iar tu eşti păgîn, necredincios, bla-bla-bla, dacă nu îl trimiţi mai departe, excomunica-te-aş de inuman care nu vibrezi cînd eşti “ciupit” de coarda sentimentului de înălţare. Scrin-şotu’ ie mai jos:

Deci încă trei zile de post şi nişte cuvinte adresate special românilor, nu? Îl şi văd pe El stînd la PC, scriind un email acestui domn şi poruncindu-i să-l răspîndească mai departe. Sincer, e mai pitorească povestea lui Moise care primeşte poruncile de la Dumnezeu în vîrf de munte. Măcar i-a vorbit direct.

Ei bine, pentru mine Dumnezeu înseamnă mai mult decît nişte cuvinte, este ceea ce simt. Aşa cum simţi iubirea, apropierea, bunătatea, înţelegerea, etc. Marea putere a lui Dumnezeu constă în aceea că se află în fiecare dintre noi. În iubire, apropiere, bunătate, înţelegere, acolo este Dumnezeu. Fără acestea, orice cuvinte frumoase, fie ele religioase sau nu, sunt nişte vrăjeli goale de conţinut.

Vă las cu o variantă… inedită a cunoscutei melodii Stand By Me. Dacă substratul acestei interpretări nu vă spune nimic şi tot ceea ce puteţi gîndi/debita/comenta sunt chestii rasiste şi obtuze, atunci rugăciunea aia din spam nu valorează nici cît o ceapă degerată, de-aţi trimite-o de un milion de ori şi aţi ţine post negru astea trei zile. Fiindcă Dumnezeul vostru ar fi oriunde, numai acolo unde Îi este locul, nu.

Playing For Change | Song Around The World “Stand By Me”
from Concord Music Group on Vimeo.

Cîrcoteală (sau nu): În fragmentul de rugă mi se vorbeşte de Dumnezeu Tatăl (altfel i-ar fi zis Iisus, nu?) iar spre sfîrşit este numit “Mielul Tatălui”. Adică Dumnezeu Tatăl este Mielul Tatălui? Adică Tata lu’ Tata? Deci Iisus a avut bunic! Interesant…

PS: Mulţumesc lui Manafu pentru linkul melodiei, pescuit de pe Twitter.

Frumuseţea sufletului şi iubirea există în fiecare dintre noi. Unii nu le-au descoperit încă, unii nu le folosesc, unii nu vor să le folosească, unii nu ştiu să le folosească. Dar le avem cu toţii, fără excepţie!