Nu îmi place vechiul! Mă refer la vestigii ale trecutului. Acele structuri “cariate” de trecerea timpului care încă mai stau bine înfipte în gingia pămîntului refuzînd să se desprindă. Åži nu pentru că aÅŸ avea o aversiune legată epocile apuse (faţă de unele, chiar am)! De multe ori mă simt anacronic ÅŸi aÅŸ vrea să fac incursiune într-o epocă a trecutului pentru a vedea cum era atunci. Dar nu mă “gîdilă” cu nimic să mă înghesui alături de grupuri de turiÅŸti pentru a vedea ruinele unor locuri odinioară înfloritoare ÅŸi pline de viaţă. Din contră, astfel de excursii “culturale” nu îmi spun nimic sau mă deprimă. Read more…
Notă: Curios cum sunt, cînd mi-a venit ideea acestui articol am căutat definiÅ£ia cuvîntului “precogniÅ£ie” în dicÅ£ionar. Åži am constatat cu stupoare că nu există nici în DEX, nici în DicÅ£ionarul Enciclopedic Ilustrat, nici pe dexonline.ro. ÃŽn schimb există în Webster si pe dictionary.com. Ori Academia Română a uitat să-l introducă în ediÅ£ia din 1998 a DEX-ului (nu mă pronunÅ£ legat de ediÅ£ia nouă), ori a considerat că e un termen prea… paranormal. Prin urmare folosesc un cuvînt inexistent, cel puÅ£in oficial, în vocabularul limbii române. Read more…
Enigma - Silence Must Be Heard(The Screen Behind The Mirror, 1999)
Între neuroni îmi intrase carne de stele. Şi am înţeles că lumina din gîndurile noastre nu e musai să vină din sfere neînţelese de noi, ci poate veni şi din surse ne-divine cum ar fi un boţ de stea înţepenit într-o bavură de axon. Şi nici nu trebuie să parcurgă parseci pînă să se înfiripe în cuvinte limpezi şi frumoase pe care să le dăruim unei stele de lîngă noi. Doar să ştim că drumul de la neuron la gură trece prin inimă.
Inima este hotelul de şapte stele al cuvintelor bogate în înţelesuri care ridică neguri şi desenează zîmbete. Căci după ce energia neuronilor le dă viaţă şi vibraţie, apoi le pune pe fugă, ele trebuie să odihnească în hotelul de şapte stele pentru a-şi recăpăta vigoarea, strălucirea şi catifelarea. Altfel, pot ieşi obosite, plictisite, murdare şi pline de colţuri tăioase care pot răni chiar şi atunci cînd n-am dorit asta.
Am citit undeva (parcă în prezentarea unui supliment alimentar antioxidant) că îmbătrînirea nu este cauzată de trecerea timpului, ci de degradarea celulelor organismului în urma atacului radicalilor liberi. Staţi liniştiţi, nu de suplimente alimentare vreau să vă vorbesc Însă era necesară această introducere pentru că de-aici au pornit frămîntările ce au generat articolul de faţă.
Mintea mea iscoditoare de extraterestru rătăcit pe Terra a început să-ÅŸi pună întrebări, să imagineze situaÅ£ii. Åži cum nu le putea Å£ine numai pentru ea, a simÅ£it nevoia să le împărtăşească. Va să zică trecerea timpului n-ar avea nici o legătură cu îmbătrînirea, ci doar reacÅ£iile ce se petrec în laboratorul bio-chimic care este organismul uman. Booon! Read more…
De multă vreme, şi în ultimul timp tot mai des, mi se întîmplă un fenomen inexplicabil - cel puţin deocamdată - pe două direcţii: viaţa reală şi filme.
1. Viaţa reală
A) SituaÅ£ii: persoane cu care fac cunoÅŸtinţă prima oară în viaţă, sau le zăresc în mulÅ£ime ori comunic cu ele în virtual iar la un moment dat le văd ÅŸi fotografia, îmi par chipuri familiare ca ÅŸi cum le-am mai văzut/întîlnit undeva. Read more…
Între neuroni îmi intrase carne de stele. Şi am înţeles că lumina din gîndurile noastre nu e musai să vină din sfere neînţelese de noi, ci poate veni şi din surse ne-divine cum ar fi un boţ de stea înţepenit într-o bavură de 
Însă era necesară această introducere pentru că de-aici au pornit frămîntările ce au generat articolul de faţă.
