Saturnianul

Posts Tagged ‘timp’

OCTAVE – Eternitate (Secretul piramidelor, 1992)

Nu îmi place vechiul! Mă refer la vestigii ale trecutului. Acele structuri “cariate” de trecerea timpului care încă mai stau bine înfipte în gingia pămîntului refuzînd să se desprindă. Şi nu pentru că aş avea o aversiune legată epocile apuse (faţă de unele, chiar am)! De multe ori mă simt anacronic şi aş vrea să fac incursiune într-o epocă a trecutului pentru a vedea cum era atunci. Dar nu mă “gîdilă” cu nimic să mă înghesui alături de grupuri de turişti pentru a vedea ruinele unor locuri odinioară înfloritoare şi pline de viaţă. Din contră, astfel de excursii “culturale” nu îmi spun nimic sau mă deprimă.
Read the rest of this entry »

Notă: Curios cum sunt, cînd mi-a venit ideea acestui articol am căutat definiţia cuvîntului “precogniţie” în dicţionar. Şi am constatat cu stupoare că nu există nici în DEX, nici în Dicţionarul Enciclopedic Ilustrat, nici pe dexonline.ro. În schimb există în Webster si pe dictionary.com. Ori Academia Română a uitat să-l introducă în ediţia din 1998 a DEX-ului (nu mă pronunţ legat de ediţia nouă), ori a considerat că e un termen prea… paranormal. Prin urmare folosesc un cuvînt inexistent, cel puţin oficial, în vocabularul limbii române.
Read the rest of this entry »

Enigma – Silence Must Be Heard (The Screen Behind The Mirror, 1999)

Între neuroni îmi intrase carne de stele. Şi am înţeles că lumina din gîndurile noastre nu e musai să vină din sfere neînţelese de noi, ci poate veni şi din surse ne-divine cum ar fi un boţ de stea înţepenit într-o bavură de axon. Şi nici nu trebuie să parcurgă parseci pînă să se înfiripe în cuvinte limpezi şi frumoase pe care să le dăruim unei stele de lîngă noi. Doar să ştim că drumul de la neuron la gură trece prin inimă.

Inima este hotelul de şapte stele al cuvintelor bogate în înţelesuri care ridică neguri şi desenează zîmbete. Căci după ce energia neuronilor le dă viaţă şi vibraţie, apoi le pune pe fugă, ele trebuie să odihnească în hotelul de şapte stele pentru a-şi recăpăta vigoarea, strălucirea şi catifelarea. Altfel, pot ieşi obosite, plictisite, murdare şi pline de colţuri tăioase care pot răni chiar şi atunci cînd n-am dorit asta.

…şi trecerea lui.

Am citit undeva (parcă în prezentarea unui supliment alimentar antioxidant) că îmbătrînirea nu este cauzată de trecerea timpului, ci de degradarea celulelor organismului în urma atacului radicalilor liberi. Staţi liniştiţi, nu de suplimente alimentare vreau să vă vorbesc :)) Însă era necesară această introducere pentru că de-aici au pornit frămîntările ce au generat articolul de faţă.

Mintea mea iscoditoare de extraterestru rătăcit pe Terra a început să-şi pună întrebări, să imagineze situaţii. Şi cum nu le putea ţine numai pentru ea, a simţit nevoia să le împărtăşească. Va să zică trecerea timpului n-ar avea nici o legătură cu îmbătrînirea, ci doar reacţiile ce se petrec în laboratorul bio-chimic care este organismul uman. Booon! Read the rest of this entry »

De multă vreme, şi în ultimul timp tot mai des, mi se întîmplă un fenomen inexplicabil – cel puţin deocamdată – pe două direcţii: viaţa reală şi filme.

1. Viaţa reală

A) Situaţii: persoane cu care fac cunoştinţă prima oară în viaţă, sau le zăresc în mulţime ori comunic cu ele în virtual iar la un moment dat le văd şi fotografia, îmi par chipuri familiare ca şi cum le-am mai văzut/întîlnit undeva. Read the rest of this entry »