Saturnianul

Posts Tagged ‘uman’

Necesitatea răului în lume e cam ca necesitatea de a face pipi şi caca. Sunt neplăcute, put urât dar aşa se elimina toxinele din organism. Iar sufletul şi spiritul uman e şi el plin, încă, de toxine. Carele trebuiesc eliminate undeva, cumva.

Am văzut la Sufleţica clipul de mai jos:

Ca toată lumea, iniţial am făcut şi eu “wow”. Dar cum sunt genul care încearcă să se asigure că e apă în piscină înainte de a se arunca cu capul înainte, după ce am savurat momentul “magic” mi-am zis că “wow” nu e de-ajuns pentru mine aşa că nu mă pot opri aici. Şi am găsit asta. The Effect of Microwave Emission from Mobile Phones On Neuron Survival in Rat Central Nervous System, un raport în urma unui experiment făcut de chinezi. Citiţi-l că nu e mare, doar 12 pagini, şi zice chestii interesante. Asta dacă nu vreţi să rămîneţi doar cu “mamă, ce chestie!” Pe urmă încercăm să mai rumegăm lucrurile fără să avem gura căscată şi “wow”-ul pe retină Vă dau doar un citat:
Read the rest of this entry »

Believe it or not, Saturnianul, prin mulţimea sa de treburi extraordinare şi extraterestre mai are şi unele cît se poate de ordinare şi terestre. Aerul plin de heliu îl mai altoieşte cînd şi cînd cu molecule de oxigen. Doar tre’ să se adapteze, nu? Şi ce poate fi mai fain decît să poată respira fără mască specială nu numai pe planeta natală, Saturn, ci şi pe Terra?!

Prin urmare, a tras o gură sănătoasă de heliu în piept ca să nu facă alergie ori să-l ia ameţeala de la oxigen şi a purces pe calea umanizării cu materializarea unui proiect mai vechi al său: identitatea online a “meşteşugurilor” practicate de el pînă acum numai pe sistem “din gură în gură” şi mai pe daiboj, că de, avea de învăţat şi experimentat (nu că acum n-ar mai avea ).
Read the rest of this entry »

Specia umană este singura, dintre toate speciile de mamifere ale planetei, capabilă de a-i regăsi în componenţă cele mai idioate exemplare de indivizi, fără ca aceştia să aibă vreo afecţiune mentală.

Călcînd pe cioburile propriului suflet făcut ţăndări, nu mai putea simţi nimic altceva decît durerea provocată de ascuţişurile ce-l crestau infinitezimal dar adînc. Pînă cînd cineva i-a zis că l-ar putea recicla, scăpînd astfel de suferinţă. A luat resturile şi le-a topit în suferinţa-i vulcanică apoi a turnat lava rezultată în forma unei iubiri speciale. Sufletul rezultat era minunat. Suferinţa dispăruse. Dar constată că nu-şi mai aparţinea. A plătit oare prea scump? Sau…