S@urnianul

Posts Tagged ‘uman’

Am văzut la Sufleţica clipul de mai jos:

Ca toată lumea, iniţial am făcut şi eu “wow”. Dar cum sunt genul care încearcă să se asigure că e apă în piscină înainte de a se arunca cu capul înainte, după ce am savurat momentul “magic” mi-am zis că “wow” nu e de-ajuns pentru mine aşa că nu mă pot opri aici. Şi am găsit asta. The Effect of Microwave Emission from Mobile Phones On Neuron Survival in Rat Central Nervous System, un raport în urma unui experiment făcut de chinezi. Citiţi-l că nu e mare, doar 12 pagini, şi zice chestii interesante. Asta dacă nu vreţi să rămîneţi doar cu “mamă, ce chestie!” Pe urmă încercăm să mai rumegăm lucrurile fără să avem gura căscată şi “wow”-ul pe retină Vă dau doar un citat:
Read the rest of this entry »

Believe it or not, Saturnianul, prin mulţimea sa de treburi extraordinare şi extraterestre mai are şi unele cît se poate de ordinare şi terestre. Aerul plin de heliu îl mai altoieşte cînd şi cînd cu molecule de oxigen. Doar tre’ să se adapteze, nu? Şi ce poate fi mai fain decît să poată respira fără mască specială nu numai pe planeta natală, Saturn, ci şi pe Terra?!

Prin urmare, a tras o gură sănătoasă de heliu în piept ca să nu facă alergie ori să-l ia ameţeala de la oxigen şi a purces pe calea umanizării cu materializarea unui proiect mai vechi al său: identitatea online a “meşteşugurilor” practicate de el pînă acum numai pe sistem “din gură în gură” şi mai pe daiboj, că de, avea de învăţat şi experimentat (nu că acum n-ar mai avea ).
Read the rest of this entry »

Specia umană este singura, dintre toate speciile de mamifere ale planetei, capabilă de a-i regăsi în componenţă cele mai idioate exemplare de indivizi, fără ca aceştia să aibă vreo afecţiune mentală.

Călcînd pe cioburile propriului suflet făcut ţăndări, nu mai putea simţi nimic altceva decît durerea provocată de ascuţişurile ce-l crestau infinitezimal dar adînc. Pînă cînd cineva i-a zis că l-ar putea recicla, scăpînd astfel de suferinţă. A luat resturile şi le-a topit în suferinţa-i vulcanică apoi a turnat lava rezultată în forma unei iubiri speciale. Sufletul rezultat era minunat. Suferinţa dispăruse. Dar constată că nu-şi mai aparţinea. A plătit oare prea scump? Sau…

Anca vorbeşte de căutarea unor jumătăţi pe care nu le vom găsi fiindcă nu există, noi nefiind incompleţi ca indivizi. Inventiv, sufletul meu a născocit o teoremă care să umple golul lăsat de jumătăţile inexistente: doi oameni alături unul de celălalt reprezintă doi întregi care împreună formează o integrală. Astfel, diferenţiala factorilor întregi din ecuaţia unei relaţii se transformă, prin integrare, într-un tot unitar cu păstrarea nealterată a proprietăţilor native ale întregilor. Rezultatul are şanse să tindă către plus infinit.

Cum adică azi e ziua femeii, bre? Ce vorbeşti tu? Frăţică eşti dus. Da’ rău de tot! Sau la matale pe planeta ta aia ciudată şi inelată curje timpu altfel şi abia acum e 8 martie?! Aaa, stai că ne-am prins! Faci mijto, pe bune. Ne-am priiiins: vineri, 13, şi tu zici că e ziua fomeii. Olioooo, păi te rupem bucăţi, îţi descentrăm de tot inelele alea, şi aşa descentrate, că ăsta e misoginism cras. Auziţi la el: ziua femeii într-o zi de vineri şi 13. Atentat la condiţia femeii, ca să-i steie în gît şi singura zi din an în care bărbaţii măcar se străduie să fie atenţi la fiinţa de lîngă ei şi îşi mai reduc din dopajul cu testosteron, devenind şi ei mai tandri, calzi, romantici. Şi vine extraterestru’ ăsta pîrlit să ne strice nouă amintirile frumoase de 8 martie. Băă, acu’ te luăm de inele şi te azvîrlim în prima gaură neagră sau gaură de vierme (oaaa, asta cu “vierme” e mai pă sentimentu’ nostru, că ne-ai ofticat rău) care ne iese în cale!

Gata gagici, aţi terminat, aţi spus ce-aveţi pe suflet, v-aţi mai liniştit? Bon, acu’ luaţi loc şi lăsaţi-mă şi pe mine să grăiesc şi căscaţii ochii dar mai ales simţurile la ce-oi zice. Ziua aia de 8 martie o să fie chiar o amintire pentru unele (multe?!) dintre voi pînă la anul. Ia notaţi voi la “calendarul” vostru intern ziua cu pricina şi peste f’o doo luni faceţi un bilanţ: cîtă atenţie, tandreţe, romantism, trandafiri sau măcar vreo buruiană crescută într-o grădină de parc aţi primit la pachet cu un zîmbet luminos de la EL în acest răstimp (în afară de aniversare şi/sau onomastică, eventual)? E? Iese măcar pe deştele de la o mînă sau rămîneţi cu pumnii strînşi a ceva ce nici voi nu ştiţi prea clar ce vrea să fie?!

Aşaa, amu’ lăsăm fetele în pace să proceseze informaţia şi ne adresăm mulţimii de banderaşi, brazpiţi, testosteronoşi, machoi, duraşi, umanii ăia cu “biluţe”, de. Care o dată pe an uită un pic de “hard” şi îşi activează “softul” din ei, trag pe nări neşte tandreţe şi îşi dau în venă cu ceva romantism pînă cînd, pe termen limitat, prin sistemul lor circulator începe să le curgă estenţă de iutaro¹⁾, în loc de sînge de taur. După care totul reintră în normal şi un an de zile au nevoie de refacere în urma efortului depus.

Mă, io n-am uitat de ziua femeii dar cum pe multe bloage văzui de 8 martie urări cu ocazia fericitului eveniment de opt a lu’ martie am luat decizia de posta un mesaj în altă zi decît aia. Uite-aşa! Nu pentru că vreau să fiu gică-contra la ziua asta şi nici pentru a zice să o ignoraţi, ci ca să punctez că nu trebuie să fie doar în ziua aia aşa. Vă zic io berbecilor, în cazul în care nu aveţi lîngă voi o scorpie cu trup de femeie (şi dacă aveţi înseamnă că aia vreţi, aşadar mucles!), lor le place al dracu’ de mult (chiar dacă nu totdeauna admit sau arată asta) să vadă sensibilitatea din voi, pe care mulţi o aveţi dar o ţineţi la naftalină datorită unor idei preconcepute şi o scoateţi la înaintare numai o dată pe an, precum avarul îmbracă costumul cel bun numai în zi de sărbătoare.

Aşadar, eu le urez azi, vineri 13 martie, tuturor femeilor la mulţi ani cu multă iubire şi să-şi păstreze frumuseţea interioară fiindcă pentru cine va şti s-o vadă, pentru acela vor fi frumoase şi la exterior nu doar atunci cît sunt tinere. Cele care au alături un om care ştie să le vadă şi înţeleagă frumuseţea interioară să ţină cu dinţii de el, că e specie rară. Iar cele care n-au, le doresc să-şi găsească. Eu vă ofer tuturora un trandafir virtual cu “mărgeluţe” şi fie ca el să reprezinte întruchiparea în realitate a dorinţelor voastre de suflet. Meritaţi ce-i mai bun, fiindcă, aşa cu toanele şi chichiţele voastre, ne faceţi viaţa mai frumoasă şi mai picantă Sincer, care bărbat vrea lîngă el o momîie de femeie? Să ridice două deşte, că io oricum nu-l cred decît dacă-i defect

Iar voi, tovarăşi de masculinitate, dacă v-a blagoslovit soarta cu o femeie frumoasă pe dinăuntru şi simţitoare pînă în ultimul cotlon al fiinţei ei, nu luaţi darul ăsta ca şi cum vi s-ar cuveni, cultivaţi-l şi respectaţi-l cît puteţi de bine. Căci nimic nu-i definitiv pe lumea asta şi nu ştiţi cînd dispare exact atunci cînd sunteţi mai siguri pe voi, deci mai puţin atenţi!

____________________
¹⁾ = Nu e japonism bre. Aia vine de la iubire-tandreţe-romantism, v-aţi prinsără?

CHRIS DE BURGH – A Woman’s Heart (Quiet Revolution, 1999)

Ieri la metrou am călcat în picioare violenţa împotriva femeii: o reclamă lipită pe caldarîmul peronului care anunţa lansarea campaniei Femei în umbră. Umbre. Site-ul este categoric la început, cam sărăcuţ în informaţii dar să sperăm că se dezvoltă. Sunt curios ce se va face concret de-acum încolo. Deocamdată campania în derulare între 25 noiembrie (Ziua Internaţională pentru combaterea violenţei împotriva femeilor) şi 10 decembrie (Ziua internaţională a Drepturilor Omului) prezintă o expoziţie de afişe pe tema violenţei împotriva femeii (Casa ONU, Bd. Primăverii 48A, sector 1, Bucureşti). Cu ce ajută asta? Întreb şi eu.
Read the rest of this entry »

Dragele mele, vă rog să citiţi cu atenţie fragmentul de mai jos. În special cele ce aveţi iubiţi/soţi cu talente de potenţiali boxeri şi intenţii serioase de antrenament casnic. Este un fragment dintr-un roman de ficţiune dar cu corespondenţe în lumea reală.Citiţi şi recitiţi acest fragment pînă vă ustură şi vă lăcrimează ochii din cauza monitorului. Şi fie să rămînă asta singura voastră suferinţă.

Citiţi şi încercaţi să vă imaginaţi a fi personajul central, să vă imaginaţi pînă la cele mai odioase detalii; pînă aveţi senzaţia că încep să vă crească vînătăi pe faţă; pînă cînd imaginaţia începe să vă apeleze senzorii durerii şi duceţi mîna la gură pentru a încerca stăvilirea unei hemoragii inexistente provocată de un pumn virtual; pînă simţiţi umilinţa sfredelindu-vă sufletul, zdrelindu-l şi ferfeniţindu-l apoi aruncîndu-l aşa cum arunci o cîrpă mult prea jegoasă pentru a mai fi spălată. Read the rest of this entry »