Saturnianul

Posts Tagged ‘umor’

AVERTISMENT: Conţine limbaj licenţios. Interzis sub 12 ani.

NOTĂ: Ceva mai demult, Artistul mă provocase să scriu părerea mea despre stand-up comedy-ul românesc. Uite că vine acum. Iertare pentru marea întîrziere, maestre

***

Nu mi-a plăcut niciodată stand-up comedy-ul românesc! Nu mă amuză, nu mă face să rîd. Cel mult zîmbesc la unele glumiţe. În rest, îl găsesc sec şi cu glume răsuflate sau neinspirate. Materialul de bază al performerilor mioritici pare sa fie sexul vulgarizat şi cuvintele porcoase. Nu e vorba de falsă pudoare, ori de sclifoseli morale ale subsemnatului. Dacă situaţia cere să bag undeva, o fac, chiar dacă înjurăturile nu sunt în vocabularul meu de bază iar organele genitale nu reprezintă semne de punctuaţie. Dar mi se pare stupid să văd un public care rîde în hohote la cuvîntul “pulă” repetat de nu ştiu cîte ori în varii contexte. Pentru numele lui Dumnezeu, cuvintele astea le poţi auzi şi pe stradă. Le folosesc de la boschetari, la oameni respectabili. N-am văzut pe nimeni rîzînd cu hohote în mijlocul străzii. De ce brusc devin comice atunci cînd sunt rostite de un tip (sau tipă) la microfon în faţa unei audienţe?! Ar putea foarte bine la microfonul ăla să pună un aurolac care să-şi povestească păţaniile împănîndu-le cu porcoşenii, tot comic ar trebui să fie. Adică orice om care ştie să înjure e un potenţial comedian nedescoperit, nu? Colcăim de talente inhibate.
Read the rest of this entry »

Nu ştiu cînd v-aţi uitat ultima oară la desene animate dar eu tocmai mi-am dat seama că a trecut înfiorător de mult timp. Eu care nu pierdeam Looney Tunes şi Tom&Jerry. Desene animate adevărate, simpatice, pline de umor, care-ţi smulg un zîmbet oricît de mohorît ai fi. Ei bine, azi noapte m-am uitat la cele două filmuleţe de mai jos. Personajul principal este nebunatica veveriţă Scrat. Cei care aţi văzut Ice Age 1 şi 2, cu siguranţă o cunoaşteţi (abia aştept să apară Ice Age 3). Ice Age este unul din puţinele filme de animaţie moderne care îmi plac pentru ca are umor şi îţi creează o stare de bună dispoziţie. Iar nebunatica Scrat e cireaşa de pe tort. Cred că o să revăd Ice Age. E o terapie bună pentru stări mai… neplăcute. Priviţi şi zîmbiţi. Desenele animate nu au vîrstă cînd e vorba de adus un zîmbet.

PS: Mda, în ultima vreme nu prea am mai avut inspiraţie pentru scris. Mă rog, am avut şi am, dar într-un alt… context pe care mă concentrez ceva mai mult acum şi îmi ocupă mai tot timpul gîndirii mele, fiindcă este ceva mai elaborat.

Mai ştiţi acele desene animate care se făceau în urmă cu 40-50 de ani? Aveau personaje nostime, întîmplări haoiase şi te binedispuneau mai mereu, stîrnindu-ţi zîmbete sau chiar hohote de rîs. Eu am văzut cîteva filmuleţe pe internet şi mă întristez văzînd că ţîncii de azi nu au parte de aceleaşi minunăţii animate menite să te destindă, nu să te încrînceneze, precum cele de azi. Zece minute petrecute pe Cartoon Network mă deprimă: personaje hidoase, handicapate, pline de ură şi violenţă, anomalii genetice desenate plăsmuite de minţi “calculate”. Uitîndu-mă în jur la lumea în care trăim azi, îmi pare totul un plan bine pus la punct de inducere a fricii şi urii în psihologia fiinţei umane, încă de la cele mai fragede vîrste. Parcă cineva vrea sa nu mai zîmbim şi să ne simţim bine nici măcar atunci cînd ne uităm la inocentele şi nostimele desene animate. Care nu mai sunt demult nostime şi inocente.

Eu am rîs aseară, m-am simţit bine şi mi-am amintit de vremurile copilăriei. Şi am vrut să vă aduc şi vouă un zîmbet. Voi vă mai amintiţi de pinguinul Chilly Willy şi de cocoşul vorbăreţ?

S-aveţi un vikend fain!

Da, ştiu că a trecut dar totuşi merită amintită măcar în treacăt. Nu-i aşa că-i scumpică foc aia mică şi roz? Hai s-aveţi un vikend fain!

NOTĂ PENTRU UNII: Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.

NOTĂ PENTRU ALŢII: Aceste vorbe este miştocăreală caterincoasă de luare în balon, aşa că nu trebe să vă băşicaţ la lingurică, mînca-v-aş.

Bă verii şâ verîşoarele mele care daţi cu geana p-aci, dragi boeri şâ coconţie, stimată… ăăă… ăăă… bolosferă… logosferă… bulosferă… dreaci (bă Saturniene, ia să mai mă înveţi cum morţî ei îi zice lu’ panareama asta că mereu uit!). Aşa! Aci vă vorbeşte Matusalem Lemurianu’ dîn neamu’ balaoacheşilor mintoşi.

Fă pirandă proastă, dacă ai nemerit botonu’ de la pi si şî ceteşti asta, că măcar atîta lucru ştiu că poţi, să ştii că te iubesc mult fă, aşa că nu mai plînge. Ţ-a m-ai trecut bronzu’ de ţ-il făcui asear’ la ochiu’ drept? Dacă nu, las că te uniformizez în seara asta şî zîci la lume c-aşa e meicapu’, de la Estera Loder [icoană cu hăhăială]. Şî pune fasulea aia la fert, că dacă nu găsesc mîncare te bronzez păste tot de să fi mai ceva ca Neomi Cambel aia. Te iubesc, fă!

Mă scuzaţ, da’ nu puteam rata ocazia asta să rostesc cîteva cuvinte de dor la muierea mea [icoană cu rînjet]. Deci înainte de a vă zîce dăspre ce vreau io să vă vorbesc ţin să mulţămesc lu’ Saturnianu’ că mi-a dat ocazîia să mă ecsprim pă pagina lui. Verişoru’ meu să trăeşti tată, să trăiască şi famelia ta, şi gagica ta şi să fiţi sănătoşi. Iar dacă n-ai gagică zi lu’ mandea şî vorbesc cu Labăscurtă dîn Moşilor şî-ţ face rost d-o pesă de zîci că-i bebelou [icoană cu clipeală].

Băi dragi cetitori, lumea a devenit rasiztă rău şî dacî vede pe unu’ mai colorat cu sabia la vedere fuge tată ca dracu dă tămîie şî reclamă la gaborime. Păi, bre gorobeţilor spălăciţi la moacă, n-aveţi de ce vă fie frică că nu ie nici un pericol, bre. Acel obect reprezintă un obect de cult la noi pentru care noi avem maxim respect, ne mîndrim cu el şi ne place să-l arătăm la toată lumea. Şi ce să vezi, şi ălorlalţi de-l văd le impune respect.

Da’ voi repede cu pîra: că suntem cremenali şi alte helea. Păi bre albiturilor, da’ voi n-aveţi obectele voastre dă cult? Nu venerează unii sticla? Vă zicem noi beţivi? Nu vă zicem! Iar alţii nu venerează seringa? Vă zicem noi drogaţi? Nu vă zicem! Și care or mai fi nu venerează secsu’? Vă zicem noi perverşi? Nu vă zicem! Fiecare cu obectu’ lui dă cult. Aşa că ce p… (restul articolului este cenzurat din motive de pudoare a WordPress-ului care nu mai voia să salveze pînă n-am şters aceste cuvinte)

P.S. de la Admin: Lemuriene eşti dus cu pluta tată. Dacă mi-ai stricat cota de piaţă cu postu’ astă, te-am spart!

…şi poate cauza chiar moartea

E vikend, aşa că nu puteam să vă las fără ăia micii şi simpaticii. Cum care? Happy Tree Friends. Apropo, să v-alegeţi bine dentistul

Ei, drajii moşului, ia adunaţi-vă voi copchii de pi unde-i aveţi răspîndiţi, aburcaţi-i în poală şî şitiţili aşesti rînduri şe spun o poveste pi cît de frumoasă, pi atît de adevarată.

Amu, cică era odată, o ţară frumoasă şi blagoslovită cu toate cele. Şi în ţara asta trăia un zmeu tare fioros, pe numele său Consiliu. Şi treaba lu’ Consiliu aista nu era alta decît aşeea de a se uita la televizor cît îi ziulica de lungă ca să fie sigur că acolo se dau numai lucruri frumoase la care se pot uita şi copiii. Iar atunci cînd cineva avea cutezanţa să iasă din vorba lui, Consiliul năpădea în pragul palatului său, îşi aduna toate puterile, îşi umfla bucile obrajilor şi cînd urla odată din toţi bojocii, se auzea peste şapte văi. Şi mi ţi-l smotocea pe bietul şiela care îndăznise o astfel de ispravă, şi mi ţi-l ocăra şi boscorodea de numa’. Căci era un mare iubitor de copii zmeul nostru.

Pînă cînd într-o zi, zmeul se uita la desene animate şi mai că nu-i veni să-şi creadă ochilor cînd văzu asemenea ruşine care nu se mai pomenise de cînd venise el pe meleagurile astea. Sînge, crime, ură, ameninţări, jigniri, egoism înţelegea că doar aiasta era menirea lui să apere aceste valori, dar în ruptul capului nu putea accepta că prichindeii văd fetiţe cu păsărici desenate. Iar cînd află el că autorul poveştilor era unul, Petre Ispirescu se supără tare rău şi hotarî ca de-acum încolo copiii trebuie să citească numai Povestea pulii şi Povestea lui Ionică cel prost (poreclit şi Irimieia) iar la televizor sa nu mai vadă fetiţe cu păsărici desenate, ci numai femei adevărate precum mămucile lor de la care au supt ţîţă. Ş-am încălecat pe-o şa şi v-am zis povestea aşa.

***

Revenind la normal (să-mi definească cineva noţiunea de “normal” într-o Românie unde şi legile fizicii uită să funcţioneze uneori), pentru cine nu pricipeşte revolta împotriva acelor desene infame trebuie să ştie asta: românii sunt un popor de duri sfioşi. Nu le tremură nici un fir de păr cînd copiii săi văd tone de sînge (animate sau nu) împăştiate pe ecrane şi aud psalmi precum “omorară-l”, “distruge-l”, “taie-l”. În schimb roşeşte pînă în vîrful urechilor şi se ruşinează cînd văd o păsărică desenată despre care oricum nu le explică nimeni că există în realitate şi fiecare copchil află care cum poate, empiric adicătelea.

Oricum, prea mult nu mai avem şi ne vom putea folosi părţile intime în mod academic (via Ion Creangă) şi ne vom putea lua de coaiele autorităţilor chiar şi în scrisorile oficiale. Vom vorbi din dicţionar.

P.S.: Acum realizez cîtă pornografie am citit cînd eram prichindel căci mi-a plăcut mult Petre Ispirescu. Şi îmi explic de ce reviste precum Playboy şi Hustler nu mă atrag deloc. I’m fuckin’ loaded with porn from an early age

E week-end aşa că o să vă distrez cu cele mai recente două episoade de animaţie de la Happy Tree Friends. Dacă nu vă cade greu umorul negru (da’ negru-negru, macabru chiar) îndrăzniţi şi apăsaţi “play” Bun, nu vreau să vă sperii chiar aşa. Giggles, Cuddles, Petunia, Toothy, Handy, Lumpy sunt simpatici şi dulci foc Păţaniile prin care trec… sunt altă mîncare de peşte. Evitaţi să ţineţi copiii în faţa monitoarelor, totuşi. Ăăă… enjoy! Whatever…

Who’s To Flame (Part 1)

Who’s To Flame (Part 2)

DISCLEIMĂR: Articolul de faţă este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. N-am nimic cu veganii şi respect alegerile fiecăruia. Dar îmi rezerv dreptul (uneori şi stîngul) să nu fiu de acord cu aceste alegeri şi să glumesc pe seama lor. Sunt adeptul dictonului adaptat după tătuca Lenin (sau era Stalin? uatevăr…): “Rîdeţi, rîdeţi şi iar rîdeţi! Nu îngraşă, la dracu!”

Articolul conţine cuvinte şi expresii obscene pînă la perversiune aşa că rog pudicii să citească cu ochii închişi.

Dincolo de acest titlu-anunţ fierbinte şi obraznic, probabil că unii dintre voi vă întrebaţi ce e ăla un vegansexual. Ei bine, nici eu n-am ştiut pînă în urmă cu ceva vreme cînd, bîntuind din link in link pe net (ca un pervers ce mă aflu), dau peste ştirea asta mirobolantă din care aflu despre apariţia unei noi “rase” umanoide în SUA: vegansexualii.
Read the rest of this entry »