Saturnianul

Posts Tagged ‘viata’

Cuvintele… Uneori am sezaţia tot mai acută că ne-au fost date nu pentru a ne ajuta, ci pentru a ne împiedica. Că menirea noastră nu e aceea de a inventa mereu altele şi altele, tot mai sofisticate, ci, pur şi simplu, aceea de a scăpa de ele. Ditch the fucking words! Dar nu, nouă ne place să ne pierdem printre ele, să ne ascundem după ele, lîngă ele, sub ele… Le-am transformat din simple unelte de transmitere a informaţiei, în unelte de mascare şi criptare a informaţiei. Cît de stupid poate fi: să foloseşti multe cuvinte şi tone de energie ca să nu spui nimic. Sau să nu se înţeleagă ce spui. Sau să laşi loc de… interpretări. Sunt convins că fiecare a avut cel puţin un moment în viaţa sa, cînd, într-o comunicare cu cineva, n-aţi reuşit să vă înţelegeţi după mult timp pierdut, multă energie cheltuită şi multe cuvinte risipite. Şi că, apoi, totul s-a clarificat într-o secundă după un scurt schimb de priviri. De ce nu v-au ajutat cuvintele? Pentru că fenomenul comunicării se poate desfăşura şi pe alte canale. Creierul vostru, spiritul, sufletul, cum vreţi să-i ziceţi, a simţit asta şi a deschis canalul alternativ. Numai că ni se întîmplă doar în situaţii de urgenţă.

Măcar de le-am face simple cuvintele. Dar, nuuu! E mai simplu să spui “cînd silueta ta diafană mi-a trecut ravisant prin faţa ochilor am simţit o plutire nepămîntească născîndu-se în fiinţa mea şi lumea interioară mi s-a prăbuşit la picioarele tale” decît “eşti frumoasă şi sunt îndrăgostit de tine”, aşa-i? O să ziceţi că prima variantă e mai romantică şi poetică. Băi, dar femeia aia nu trebuie să ştie şi ea de la ce porneşte romantismul şi poezia? Dă-i informaţia întîi, la naiba! Sau voi instalaţi programe pe calculator fără a avea sistem de operare?

Pierduţi printre cuvinte, ăştia suntem. Asta sunt şi eu acum, cînd scriu rîndurile astea. Vomit cuvinte într-o ordine calculată şi se cheamă că sunt “cult”. Şi pun pariu că n-aţi înţeles nimic, fiindcă e informaţie criptată. Dar dacă am face un schimb de priviri sunt sigur că aţi înţelege.

Cum bine zic băieţii de la Pink Floyd mai jos. We just can’t win! Mda, iar sunt în perioadă cînd ascult rock psihedelic. Şi băieţii “roz” sunt cei mai tari. Chiar dacă şi ei se pierd printre cuvinte…

Este că dacă cineva te-ar numi bacterie nenorocită ai avea un impuls altruist de a-i face operaţie estetică cu pumnul? Mai gîndeşte-te odată. Şi puţin respect! Ai vrea tu să fii bacterie!

Cică nişte bacterii au trăit 533 de zile în spaţiul cosmic. 533 de zile!!! În spaţiul cosmic!!! Nu-i al dracu’ de ironic? Noi ne căcăm să trăim într-o lume care are un echilibru fragil cu care jucăm ping-pong şi dăm colţul dacă n-avem 5 minute aer. Iar alea au trăit aproape 1 an jumate într-un mediu fără atmosferă (deşi au fost aduse de pe Pămînt), plin de radiaţii şi cu temperaturi mult sub zero. Trebuie să recunoaşteţi că Universul (Dumnezeu pentru unii) are simţul umorului şi al ironiei! O să ziceţi că alea nu sunt inteligente, nu sunt organisme complexe. Aşa, şi? Fă un experiment: du-te la plajă vara cînd eşti la mare, pe la ora 12, şi stai vreo oră, aşa. Ai să simţi cam 0,5% din viteza cu care s-ar simplifica organismele noastre complexe dacă s-ar sparge “ochelarii de soare” pe care îi poartă planeta.

Deci nişte organisme de pe Pămînt au trăit 1 an jumate în spaţiul cosmic. Nu ştiu cîţi realizaţi dimensiunea a ceea ce înseamnă asta şi cît de efemeri suntem. Băi, deci alea or să existe şi cînd noi vom fi fost demult praf de stele. Iar la dimensiuni universale, noi suntem deja dispăruţi.

Un lucru e clar: dacă pe lumea asta n-ar fi existat femei şi ideea de iubire, demult m-aş fi gîndit să fac o operaţie de schimbare de… specie

Şi fraieri, cu bătaie spre proşti! Noi românii, adică. Înghiţim căcaturi cu tonele, zicem “săru-mîna” şi ne lingem pe boticuri. Dar avem mîndrie naţională şi suntem nemulţumiţi înnăscuţi! Nimic nu e suficient de bine pentru noi, dar dacă ne întreabă cineva cum ar trebui să se facă ca să fie bine, ridicăm candid din umeri şi răspundem: “Păi de unde să ştim noi? Iei trebuie să ştie, că de-aia ie puşi acolo!” Păi, băi unicelular care s-a născut din greşeală cu creier, dacă tu nu ştii cum îţi e bine, ce trebuie să se facă ca să îţi fie bine şi te uiţi ca la icoană la ăla din parlament sau guvern, aşteptîndu-te să ştie el, atunci mori în beznă!

Da, suntem bolnavi cu capul. Sau cu sufletul. Sau cu amîndouă. Dracu’ ştie cu ce, dar suntem. Dilimandreală cronică în stadiul terminal. Morţi cerebral. There’s no country for dead men, ca să parafrazez titlul unui film.

De la ordonanţa aia idioată, care pune independenţii pe drumuri să stea la cozi aiurea-n tramvai pentru că “specialiştii” din guvern vor să aibă alaltăieri banii pentru pensie, sănătate, şomaj etc., s-a iscat o adevărată isterie mediatică. Care e doar atît: isterie. Formă fără fond! Da, sunt de acord, ordonanţa e o catastrofă a logicii, plină de contradicţii şi interpretări. Şi un retardat ar fi scris-o mai coerent şi clar (ceea ce mă face să suspectez că e concepută intenţionat aşa)! Înţeleg pînă şi pasiunea morbidă a mioriticilor de a face haz de necaz ca înlocuitor pentru “a lua atitudine” sau măcar “a gîndi” cu creierul lor. Care este el!

Totuşi… Ce treabă are asta cu stupizenia de clip-protest care le-a băşit ălora de la Taxi? Protest nu e, chiar dacă unii jubilează. Glumă nu e. Act de cultură, nici atît. Jignitor la adresa celor doi? Get real! Ăstora li s-a băgat carne în frigider cît pentru două vieţi, aşa că sunt imuni la flegme d-astea anemice. Nu, e clar! Mesajul are ca destinatar specimenul mioritic care a stat cu orele la coadă pînă i-a ieşit sufletul prin toate orificiile ca să dea bani la buget iar acum îşi topeşte frustrarea rîzînd cu gura pînă la urechi la vizionarea stupizeniei şi zicînd superior printre dinţi: “Aşa le trebuie! Bine le-o mai zice băiatu’ ăsta!” După care, luna următoare se aşează iar cuminte la coadă.

Cu ce l-ar ajuta pe mioritic să vină Şeitan sau Vlădescu să stea cu el la coadă? Vax! Ei stau o singură dată. El o să stea mereu! L-ar ajuta cu ceva dacă unul din ăştia doi ar face în aşa fel încît să nu mai trebuiască să stea la coadă. Şi aia e treaba lui, nu să stea la coadă cu mioriticii. Dar nuuu! Miorticul se bucură bolnav de “suferinţa” demnitarului alături de el pentru cîteva ore. Chiar dacă mioriticul o să sufere pe urmă pînă la moarte. El e bucuros nevoie mare că a scos Şeitan limba de-un cot alături de el. Şeitane, Vlădescule veniţi băieţi şi staţi la coadă cîteva ore cu mioriticii, că pe urmă sunt în stare să suporte batjocuri eterne cu zîmbetul pe buze.

PS: La casa de pensii, oameni care veniseră cu toate actele în regulă pentru a încheia contract apoi să dea bani, au fost refuzaţi pentru că n-aveau… dosar cu şină. Dorele tată, tu nu mai crăpi odată?!

O demonstrează comuna Popeşti-Leordeni! Sau cel puţin comuna de pe Google Maps. Fiindcă acolo există două tipuri de cimitire. Cimitirul-cimitir şi cimitirul cu morţi. Exact! Acesta este cimitirul în care morţii rămîn morţi. Gata! Punct! C’est fini! Kaput! Nici tu reînviere, nici tu reîncarnare, nimic. Astea-s bonusuri care se dau doar în anumite condiţii. Poate la cei care s-au pus bine cu biserica din timp, cotizînd gras la bunăstarea ei şi avînd, astfel, asigurată o pilă la Dumnezeu. Aşadar, oiţe dragi, aveţi grijă ce faceţi, ce păşuni vă rezervaţi în lumea cu verdeaţă. Catedrala Neamului nu a fost începută, sigur mai e nevoie de ceva donaţii pe-acolo. N-aţi vrea să ajungeţi în cimitirul cu morţi, aşa-i?

Apropo, ştiţi că biserica nu plăteşte nici un fel de impozite sau contribuţii sociale. Cu toate astea, cînd un preot se îmbolnăveşte, ghiciţi unde merge să se trateze? În una din cele 18 mii şi ceva de biserici? Nuuu! Într-unul din cele 425 de spitaleeee! Nu-i aşa că viaţa e frumoasă?

Cum era aia cu “fiecare român trebuie să plătească”?! Păi dacă toţi românii trebuie să plătească, toţi să fie! Așadar, poate doriţi să semnaţi petiţia asta online privind impozitarea averii BOR şi a reducerii salariilor episcopilor. Hai să şi facem ceva dacă tot înghiţim prosteli pe faţă în numele toleranţei. Să propunem BOR să fie tolerantă şi îngăduitoare cu noi nu doar duhovnicesc (uneori nici măcar aşa nu este tolerantă), ci şi lumesc. Să vedem, vrea şi poate?! Dar mi-e teamă că deja ştiu răspunsul Şi îl ştiţi şi voi!

Şi nu, nu e vorba de principiul “să moară şi capra vecinului” în această petiţie, ci de principiul solidarităţii. Pe care biserica ni-l predică din plin.

Acum că a trecut, o să fiu mai tranşant decît în urmă cu un an.

Ora Pămîntului nu este altceva decît o convenţie stupidă pentru liniştirea minţilor eco-superstiţioase care îşi închipuie că salvează fauna planetei dacă cresc cîţivă peşti într-un acvariu. O convenţie la fel de studpidă precum cea a americanilor vizavi de cifra 13 pe o care sar la numerotarea etajelor, etaj care inexorabil, logic şi concret există chiar dacă aleg să-l denumească altfel. Şi la fel ca alte convenţii stupide de care nu pomenesc acum.

Nu, nu salvaţi nici o planetă, nu reduceţi nici o poluare, nu faceţi lumea mai curată şi aerul mai respirabil dacă staţi o oră pe întuneric. Tot ceea ce faceţi e o psihoterapie autoaplicată pentru a reuşi să nu vedeţi “the big picture”. Sau să reuşiţi să vedeţi cu detaşare. Nici măcar nu faceţi vreo mare scofală de experiment în care s-ar putea presupune că vă testaţi limitele suportabilităţii în lipsa beneficiilor tehnologiei moderne. Pur şi simplu staţi pe întuneric de bunăvoie, lucru pe care îl faceţi probabil de (mai) multe ori într-un an. Însă vă simţiţi speciali atunci cînd o faceţi într-o zi anume desemnată cînd o mai fac şi alţii. Read the rest of this entry »