Saturnianul

Posts Tagged ‘viitor’

Pentru cei mai mulţi apocalipsa este echivalentă cu distrugerea şi cataclismul, imaginate în toate formele. Nici nu o pot concepe altfel pentru că, de cel puţin 2000 de ani, creştinătatea este programată astfel de instituţia care inginereşte diferitele doctrine religioase: Biserica. Doar că, la origini, termenul de “apocalipsă” provine din grecescul “apokalipsis” care înseamnă “dezvăluire, demascare”. E?! Nu pre mai seamănă cu ce ştiaţi, aşa-i? Acum fiorii spaimei par să se mute de umerii celor mulţi, pe umerii celor puţini. Ştim noi care.

Aşa că eu aştept prima etapă importantă a Apocalipsei, cînd adevărata faţă a Bisericii va fi dezvăluită, demascată şi pentru privirile celor mulţi: aceea că nu este altceva decît un trust mondial de afaceri care exploatează slăbiciunile şi nevoile spirituale ale consumatorilor. “Enoriaş” nu este altceva decît un eufemism pentru mai mercantilul şi laicul “client”.

Va avea desigur şi o formă dureroasă, de suferinţă. Eliberarea din orice formă de sclavie lasă un individ dezorientat care se simte neputincios în faţa faptului că de-acum în colo EL este cel care trebuie să gîndească pentru a merge mai departe şi nu altcineva în locul lui. Este asemenea celui care începe să umble după ce a stat vreme îndelungată la pat: picioarele-i sunt nesigure şi trebuie să reînveţe a merge.

Deocamdată, cei mulţi par să fi ales pilula albastră pentru a rămîne în lumea visului. Cîţi vor avea curaj să ia pilula roşie pentru a da piept cu realitatea?!

Unii zic că noi, oamenii, suntem gîndaci în comparaţie cu forţele universului şi ale naturii. Era bine să fie aşa. La un eventual cataclism, natural sau nu, gîndacii vor supravieţui. Noi, nu!

Modul în care guvernul gestionează ţara seamănă izbitor cu cel al managerilor care au gestionat diferite întreprinderi de stat pe care le-au jefuit pînă le-au falimentat pentru a fi vîndute pe nimica toată. Nu ştiu dacă “geniile” noastre urmează şablonul tot în acest scop dar i-aş sfătui să nu se mai chinuie. Oricum sunt paraleli cu ceea ce înseamnă gestionarea unei ţări. Dacă s-ar lăsa de meserie şi ar plasa ţara într-un arbitraj internaţional sau sub tutela unei alte ţări, ar fi cel mai inteligent şi de bun simţ lucru pe care l-au făcut vreodată pentru România. Fiindcă mai catastrofe decît ei, cam greu să găseşti iar mai rău de atît nu are ce să se întîmple. Şi, oricum, s-a dus naibii orice speranţă pentru o soluţie viabilă venită din interior.

Naţionalism? Mîndrie naţională? Are cineva impresia că am debordat vreodată de aşa ceva în practică? Mai bine ne-am trezi la realitate şi ne-am da seama că ipocrizia nu ţine de foame şi nici loc de principii.

Zîmbetul care vorbeşte
Privesc şoferii criminali cu moace superioare de şmecheri cînd sunt duşi la duba poliţiei iar ei zîmbesc. Asta îmi spune tot despre echitatea cu care se împarte justiţia în România şi că acolo e ca la piaţă. Sforăielile spumante de revoltă ale diferiţilor oficiali pe la teve sunt doar poveşti cu zîne pentru fraieri dispuşi să le (mai) creadă.

Omul preistoric
Încă trăieşte. Pentru că unii indivizi sunt încă animale. Din (aproape) toate punctele de vedere. Inclusiv la cel mai profund aspect biologic al unei specii, cel genetic. La ei, genele primordiale de maimuţă coborîtă din copac încă au un cuvînt greu de spus chiar şi după sute de mii de ani de evoluţie. Ceea ce îi diferenţiază de omul grotelor sunt ţoalele de pe ei şi capacitatea (uimitoare pentru mine) de a manevra unele maşinării moderne.

Fetele-femei sau femeile-fete
Pe site-urile de social networking şi dating, multe fete pînă în 25 de ani vor să se căsătorească. Femeile de la 29-30 în sus vor flirt, prietenie sau cel mult partener. Stau să înţeleg ce nu înţeleg şi nu reuşesc. Ok, s-au schimbat mentalităţi dar chiar aşa? Parcă e din alt film. Sau sunt eu din alt film. Deci tre’ să-mi caut nevastă de opşpe-douăj de ani că restul, pauză. E pe stop

Întrebare (retorică)
O exista viagra pentru sentimente? Şi reversul ei?

Văd aici un filmuleţ care vorbeşte despre copii bolnavi de cancer, leagă fenomenul de recoltele stropite cu chimicale şi pledează pentru cele bio, crescute natural. Privind nişte secvenţe am realizat o contradicţie flagrantă: ni se spune că substanţele chimice cu care se stropesc pomii nu afectează omul. Dar fermierul le prepară cu mănuşi de protecţie iar cînd le împrăştie poartă mască de gaze. Iar pe cutii este desenat semnul care indică toxicitatea. Idiot să fii să crezi că substanţele alea nu afectează omul doar pentru că nu le-a inhalat direct. Deci oamenii care vorbesc prin filmuleţul ăla au perfectă dreptate să militeze pentru agricultura bio.

Numai că eu am o reţinere vizavi de fezabilitatea unei agriculturi bio în condiţiile actuale. De ce? În opinia mea, o agricultură globală bio este incapabilă să suţină 7 miliarde de oameni. Fără stimulente care să le grăbească creşterea şi pesticide care să le apere de dăunători, recoltele ar fi mult mai reduse. Încercaţi să hrăniţi 1 milion de oameni cu 1000 de pîini. În caz că nu sunteţi Iisus Hristos, nu veţi reuşi.

Unde vreau s-ajung? La faptul că ne aflăm în situaţia de a face o alegere grea: ori populaţia planetei trebuie redusă drastic pentru a se putea adopta agricultura naturală, ori acceptăm organismele modificate genetic sau chiar create artificial ca să putem hrăni 7 miliarde de mîncăi (care vor fi vreo 9 peste trei decenii, dacă nu mai devreme).

Mai e o cale: controlul drastic al natalităţii din secunda asta şi desfiinţarea războiului ca afacere. Dar astea sunt utopii încă. Cert e că, oricum am da-o, trebuie să ne facem frate cu dracul ca să trecem puntea. Ce urmează, deci? Ce putem accepta?