Saturnianul

Posts Tagged ‘vise’

Am revăzut aseară, a nu ştiu cîta oară, Contact. Pe lîngă faptul că este realizat după romanul cunoscutului om de ştiinţă şi scriitor Carl Sagan (pionier al exobiologiei şi promotor al programului SETI – Search for Extra-Terrestrial Intelligence), consider că filmul este un punct de referinţă al genului science-fiction, nu numai prin faptul că ne prezintă posibilitatea existenţei inteligenţei extraterestre sub o altă lumină decît cea clasică a genului (omuleţii gri), ci şi pentru introspecţia sa asupra puterii interioare a spiritului uman. Puterea aceea fantastică care ne face să credem cu tărie într-un vis, să îl urmăm indiferent dacă ceilalţi ne consideră nebuni sau nu şi, în cele din urmă, să trăim victoria supremă de a-l vedea transformat în realitate.

Aici apar nişte dileme. Cum putem şti că un vis devenit realitate, în care noi am crezut pînă în străfundurile fiinţei, a devenit cu adevărat realitate şi nu a fost creat de mintea, de conştiinţa noastră, tocmai pentru că ne-am dorit atît de mult să devină realitate?

Cum putem proba nouă înşine veridicitatea realităţii împlinirii unui vis în condiţiile în care, e demonstrat ştiinţific, mintea noastră are puterea de a crea realităţi inexistente pentru ceilalţi dar palpabile pentru sinele nostru, ba chiar poate extinde palpabilitatea şi către persoane din exteriorul eului?

Cum putem face diferenţa dintre iluzie şi realitate, cînd există realităţi care, deşi stabilite prin convenţii conceptuale clare, nu sunt percepute similar de toţi locuitorii planetei, fără excepţie?

Înainte de a răspunde fie şi la una din întrebările de mai sus, vă recomand să urmăriţi filmuleţul care urmează (are doar 10 minute). Veţi avea parte de o altă viziune asupra modului în care percepem lumea, Universul, pe Dumnezeu, iar sintagma am văzut cu ochii mei ar putea căpăta noi valenţe.

De multe ori m-am întrebat ce rol au visele. Nu, nu e vorba de visele acelea cu ochii deschişi, cînd ne gîndim la lucruri pe care vrem să le facem sau le vom face. Ci la visele nopţii, acele filmuleţe de acţiune mai lungi sau mai scurte, mai ciudate sau banale, mai frumoase sau nu chiar aşa de frumoase (n-am vrut să zic coşmaruri ) pe care le avem atunci cînd dormim. Ce rol au ele? De-a lungul timpului li s-au atribuit mai multe roluri – unele ştiinţifice, logice, altele cu iz mistic, paranormal (sau poate şi acestea nu sunt atît de paranormale, ci au o explicaţie logică ce nu am găsit-o noi încă): că sunt premoniţii a ceea ce urmează să se întîmple într-un viitor mai apropiat sau îndepărtat, că sunt materializări ale dorinţelor noastre cele mai profunde, că sunt o “supapă” prin care creierul se relaxează şi/sau evacuează tensiunile acumulate, etc.

Însă eu am decoperit o altă valenţă a viselor, una practică cu efecte în viaţa de zi cu zi. Cînd anumite lucruri din realitate îţi par greu de depăşit, cînd a avea răbdare rămîne la fel de dificil chiar dacă ţi-ai impus acest lucru şi te-ai obişnuit cu ideea că asta e ceea ce trebuie să faci, intervin visele, anumite vise ce au legătură cu problemele tale. Vise care te proiectează într-o lume a unui imaginar atît de real încît îl simţi fizic nu doar mental. Iar următoarele zile te simţi mai puternic, mai degajat, mai capabil să depăşeşti greutăţile sau să suporţi aşteptările. Şi chiar aşa este! Cel puţin la mine. În momente de cumpănă sau grele, mereu au intervenit vise ce mi-au dat puterea să duc lupta mai departe şi să fie mai uşor de suportat. Şi tu însuţi poţi fi propriul tău înger păzitor prin astfel de vise ce te încurajează moral iar dificilul devine suportabil.

În încheiere o formaţie care îmi place mult şi o melodie pe care o iubesc. Cîntecele ca acesta fac parte şi ele din “reţeta” care mă ajută să trec mai uşor peste unele încercări.