Teoria relativităţii
14 Septembrie 2009 | 
Lansat de: Nu, nu este vorba de celebra teorie a lui Einstein şi formula sa bine cunoscută, E = mc2. Ci de o altă teorie, a relativităţii în sînul societăţii româneşti, pe care aş ilustra-o prin fromula N = n(ip)3. Unde N = normalitate, n = nepăsare, ip = interese personale.
Ce vreau să spun cu asta? Că în societatea românească aproape totul, la absolut toate nivelurile, deşi dă impresia că ar funcţiona după nişte reguli ori regulamente stricte, în fapt este relativ, interpretabil, negociabil, discutabil, modificabil, ignorabil etc. Sunt de acord că orice trebuie discutat, negociat înainte de a lua o formă finală.
Însă găsesc flagrantă şi anormală relativitatea, interpretabilitatea, mica înţelegere, tîrguiala atunci cînd vine vorba de nişte texte care stabilesc modul de funcţionare al unei societăţi: legile. Nu sunt jurist şi urăsc sistemul legislativ românesc pentru că este asemnea unui virus automutagen: deîndată ce ai apucat să-l descifrezi puţin, îşi modifică rapid structura astfel că ceea ce ştiai despre el nu mai este valabil. Ceea astăzi era legal, mîine te poţi trezi că devine ilegal (şi invers) nu neapărat datorită schimbării unei legi, ci datorită relativităţii care răzbate din textul ei.
Exemple sunt convins că se găsesc destule dacă stai să cauţi. Eu am să iau unul care mi-a atras atenţia cînd studiam o lege. E vorba de legea 448/2006:
Art. 100 – (1) Următoarele fapte constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:
b) parcarea altor mijloace de transport pe locurile de parcare adaptate, rezervate şi semnalizate prin semn internaţional pentru persoane cu handicap, cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei şi ridicarea mijlocului de transport de pe locul de parcare respectiv;
De ce relativitatea asta într-un text de lege care ar trebui să fie clar şi concis? De ce sancţiunea este lăsată la bunul plac al celui care o aplică? Am parcat unde nu trebuie. Clar! Contravenţie, mi se ridică maşina. No comment! Dar ce amendă mi se dă? Pentru o contravenţie clară, n-ar trebui să fie şi sancţiunea la fel? Pe ce criteriu se determină dacă primesc 200, 1.000 de lei amendă sau undeva între? În funcţie de maşină: dacă am Dacia plătesc minimul, dacă am Mercedes plătesc maximum? După moaca care o am: dacă îi place ăluia de moaca mea îmi dă mai puţin, dacă nu, îmi dă mai mult? E ca şi cum ar scrie că pentru infracţiunea de tîlhărie pedeapsa este de la o palmă la un glonţ în cap. Practic invită la discriminare şi mită.
Mie nu mi se pare în regulă să faci un instrument legal pe care îl pui în mîna unor instituţii abilitate să-l folosească, dar laşi aplicarea la bunul plac al acelor insituţii. Revin la cazul adus în discuţie: pe ce bază se stabileşte gradul de gravitate al contravenţiei de a parca pe loc interzis astfel încît să se justifice plaja de valori a amenzii? De ce legea lasă loc de tîrguială şi nu e clară? Ai parcat pe loc pentru persoane cu dizabilităţi, X lei amendă şi ridicarea maşinii. Punct!
Aterizat în: Saturnisme | 
Tags: dilema, discriminare, lege, mită, oameni, români, românism, societate, viata
Cre’ca-i invers. Aia cu Mercedes platesc minimul amenzii, iar aia cu Lada model 1965 platesc maximul. Ca astia din urma au economisit banii, nu i-au investit in masini bengoase. Ii tin la ciorap si au de unde sa plateasca.
.-= bogdanic´s last blog ..Banu’, arză-l focu’ =-.
N-ar fi exclus să ai dreptate. Doar e teoria relativităţii. Totul e relativ. Deci orice e posibil.
In primul an de facultate,de acum decedatul Antonie Iorgovan,ne-a spus la un curs,cel mai tampit curs dupa opinia mea,Drept Administrativ:”stimati studenti care o sa fiti sfintii sfintilor dupa ce veti intoxica societatea cu juristi de-a gata:LEGEA A FOST FACUTA CA SA FIE INCALCATA!!!Mie mi se spune parintele Constitutiei,de aceea numai eu o inteleg.”
Vezi,anumite reguli,referitoare la aplicarea unor legi si ulterior sanctiuni,sunt facute ca sa incalcam alte legi,prin mita si influentare.
Daca nu dam ceva,primim amenda mare,ori nu suntem iertati,daca dam ceva,politistul roman,se poate rasturna in convingeri si in loc sa ne ierte ne afunda si mai rau prin legea aia cu Dare de mita.Din pacate,in Romania politistul roman a ramas tot militian,adica cea mai mica unitate de masura,ca sa exemplific…decitian…centitian…si…asta din urma.
In Romania,la nivelul factorilor de convingere,ca si in societate,teoria relativitatii adaptate de tine,se incadreaza perfect in postarea de mai sus.Singura chestie care nu e relativa ci sigura este prostia lor,a celor ce fac legi din care nu intelegi nimic.
De aceea am renuntat sa mai fiu jurist ci am ales presa.
.-= Adrian´s last blog ..POEZIA MEA DE AZI:SUSPINUL PĂMÂNTULUI =-.
Faină asta cu deciţian… centiţian… miliţian
O fi ea legea făcută ca să fie încălcată, dar chiar şi încălcarea asta trebuie să fie la fel de clară precum aplicarea. Măcar să ştiu ce încalc. Aşa cum e la noi, nu prea ştiu dacă o încalc sau nu. Şi în loc să decid eu asta, decid alţii 
Faptul că ai renunţat să fii jurist ajută ceva. Dar oricum ar fi, tot intri în contact cu legile. Şi ca jurnalist trebuie să ştii anumite preverderi legale, dar şi ca simplu cetăţean trebuie să cunoşti legea măcar atît cît să ştii care-ţi sunt drepturile. Deci tot intri în contact cu ea. Altfel, ăştia “te fac” pe dreptul tău. Pentru că cei care ar trebui să te informeze asupra drepturilor pe care le ai, exact asta nu fac pe principiul “dacă-i prost şi nu ştie, de ce să-i spunem noi”.
Nu inteleg de ce ne mai intrebam aceste chestii. Legile au fost facute pt noi, nu pt ei.Deci daca io nu sunt fiica lu’ cutarita, e clar ca imi fur o amenda de 1000Ron, daca as fii odrasla lu’ parlamentaru Gheorghe e clar ca scap cu avertisment.Acestea sunt legile noastre.Cazul prezentat de tine este unul din ‘enspe mii de legi aiurea si fara de capat.Adrian a dat un exemplu din domeniul dreptului administrativ.Eu vin cu exemplu primit la prima ora din facultate de contabilitate.Gigantele firme, precum McDonald’s, KFC si am ales doar doua exemple, datorita sistemului contabil din tarisoara noastra, reusesc sa inchida anul contabil pe pierderi.De ce? Fiindca sunt ajutati de sistemul contabil, de faptul ca orice se poate schimba fara sa te intrebe nimeni, cum? Si daca noi nu stim, in cazul celor 2 exemple alese de mine, ca nu duc lipsa de clienti si ca incasarile sunt mult mai mari, decat ne imaginam noi, atunci cine sa stie? Relativ sau nu… jucam asa cum ni se canta.Inca mai urla lasitatea in noi, inca mai acceptam ca din 4, in 4 ani sa dam ciolanul la alti nepasatori.
Offtopic: relativ, am scris prea mult
.-= sufletica´s last blog ..Melogărla în extaz =-.
Sufleţico, n-ai scris prea mult ai scris cu… suflet
Din ce am scris eu în articol, din ce ai scris şi tu în comentariul tău, cred că ar trebui să iasă în evidenţă un lucru esenţial: nu legile au un rol primordial, ci oamenii. Legile sunt făcute de oameni, aplicate de oameni şi respectate tot de oameni. Dacă oamenii nu-s de calitate, nici legile nu pot fi altfel. La noi nu prea există responsabilitate. Asumarea ei e doar formală. De fapt, nimeni nu răspunde pentru că nimeni nu e vinovat. Suntem ţara paradoxurilor: avem corupţie fără corupţi, greşeli fără vinovaţi, furturi fără hoţi. Realităţi atît de frecvente încît au devenit clişee sociale pe care unii le ignoră, iar alţii le văd ca normale. Legile astea aşa amărîte şi cu lipsuri, ar fi un instrument util dacă ar exista politicienii de calitate care să nu le calce în picioare, oamenii de calitate care să le aplice şi cetăţenii de calitate care să le respecte.