Tic, tic, tic! A fost ora Pămîntului!
Pe lîngă care eu am trecut! Nu pentru că nu ştiam de ea sau pentru că uitasem, ci pentru că am ales să fac aşa. Nu din nepăsare, ci din raţiune. Da, frumoasă iniţiativa de a marca cumva găsirea unor soluţii pentru reducerea poluării, laudabilă intenţie dar cam atît este: o simplă intenţie. În condiţiile în care activişti Green Peace organizează manifestări, proteste şi se leagă cu lanţuri pentru a atrage atenţia asupra unor situaţii grave, iar guvernele marilor naţiuni îşi văd liniştite de treabă, mă îndoiesc că stingerea unor lumini timp de o oră poate speria pe cineva. Sau ajuta cumva.
Da, am înţeles simbolistica gestului dar cred că este vorba doar de un alt surogat pe care oamenii şi l-au creat pentru liniştea sufletească şi ca să-şi poată vedea mai departe de viaţa lor fără mustrări prea mari de conştiinţă vizavi de poluare. “Am stins lumina o oră. Mă simt mai bine, fiindcă am făcut ceva!” Plămînul Terrei n-a respirat mai bine timp de o oră. Nu. În schimb, cei care au stins luminile s-au simţit un pic mai bine, confortul lor psihologic s-a ameliorat: “Se poate face ceva! Exista speranţă!” Cînd te spovedeşti, nu mai eşti aşa de încărcat şi un păcat nu-ţi mai pare atît de împovărător, nu? Deci te simţi mai liber să-l faci!
Am citit un studiu care spunea că dacă oamenii ar elimina total orice sursă de poluare astăzi, planeta ar avea nevoie cam de un deceniu pentru a beneficia din nou de un aer curat şi, cu fiecare zi care trece, această perioadă creşte.
Prin urmare, am atins un prag în care ecologia cu linguriţa nu mai este eficientă. Se cer măsuri radicale şi cu efect imediat, pe care e clar că nu suntem dispuşi să le luăm în condiţiile în care soluţii tehnologice există dar sunt considerate “nerentabile” pentru o economie mondială dependentă de utilizarea combustibililor fosili.
Deci, fie luăm noi aceste măsuri, fie renunţăm la prefaceri şi ipocrizii mărunte, ne vedem mai departe de viaţă şi lăsăm planeta să ia măsurile în locul nostru. Aşa cum o şti ea.



[...] Acum că a trecut, o să fiu mai tranşant decît în urmă cu un an. [...]