Utilitatea nimicului
16 Iulie 2009 | 
Lansat de: Cu ceva vreme în urmă am citit cuvintele unui înţelept (nu mai ştiu nici unde, nici cine era :D) care spunea că utilitatea unui obiect este dată de golul din interiorul sau exteriorul său. Astfel, o casă poate fi formată din ziduri solide, cu o zugrăveală plăcută în interior, mobilată şi decorată astfel încît să o simţi un cămin primitor. Dar utilitatea nu îi este dată de nimic din toate astea, ci de spaţiul gol din interiorul ei, în care ne trăim vieţile. O canapea poate fi comodă sau nu, dar utilitatea ei este dată de golul în care ne aşezăm.
Dar utilitatea sentimentelor oare de ce este dată? Cumva de golul lăsat în raţiune atunci cînd sufletul se umple de cineva sau ceva? Poate exista un echilibru în nivelul de umplere al celor două? Sau suntem ineluctabil funcţionali datorită nimicului deplin care se găseşte, la un moment dat, într-o parte sau alta?
Aterizat în: 
Tags: 
destul de interesanta logica acelui intelept … cred ca sentimentele se apreciaza mai mult dupa un gol , sau mai bine zis atunci cand ai desert in inima adori vegetatia (un proverb chinez)
.-= hime´s last blog ..Fotografie =-.
Mda, într-un fel aşa este: cînd ai un gol sentimental în suflet îţi doreşti să-l umpli. Dar cînd golul pe care-l ai e de prea multă vreme, se simte nevoia unei umpleri treptate, fiindcă una bruscă s-ar putea să… şocheze.
Ca sa merg pe rationamentul tau, as spune ca utilitatea sentimentelor este data de golul pe care acestea il umplu…de ex, daca exista sentimente pentru cineva, nu poti simti sentimente si pentru altcineva si deci, ca sa te indragostesti, trebuie sa existe un gol pe care sa-l umpli, sa nu fi indragostit deja :)
Dar, in caz ca analogia mea de mai sus nu ti se pare ca sta in picioare, este pentru ca nu sunt chiar de acord cu rationamentul tau b-), pentru ca nu cred in utilitatea spatiului gol :) O casa nu este utila prin spatiul gol in care iti permite sa traiesti, ci si prin insasi constructia si ce te inconjoara, la fel cum o canapea este utila prin ea insasi, nu prin spatiul pe care il folosesti, ca si corp, atunci cand te asezi pe ea :)
.-= rontziki´s last blog ..Poveste… =-.
A, sa nu uit ce era mai important : un suflet este cu atat mai util cu cat este mai plin…
Si ce legatura ai gasit tu intre utilitate si sentimente??? :)) Cine iubeste pentru ca e util sa iubesti? :)) In nici un caz nu e inutil, dar utilitatea nu e un criteriu :)
.-= rontziki´s last blog ..Poveste… =-.
Păi hai să-ţi explic cum am văzut eu ce a zis nenea ăla.
1. Utilitatea spaţilui gol – care ar mai fi utilitatea casei prin construcţia însăşi dacă încăperile în care ar trebui să stai ar fi nişte blocuri de beton? Ţi-ai admira frumoasa casă de afară pentru că nu ai putea să intri în ea :D
2. Utilitatea şi sentimentele – era vorba de balanţa sentimente/raţiune. Poate exista cu adevărat această balanţă? Sau, cînd iubeşti, nu poţi fi raţional decît atunci cînd îţi goleşti compartimentul sentimental? Şi nu poţi fi sentimental decît atunci cînd îţi goleşti compartimentul raţional? Cu alte cuvinte, suntem oare guvernaţi de nimic, în sensul că una din părţi (raţională sau sentimentală) musai să fie goală pentru ca cealaltă să funcţioneze la parametri optimi?
Ce vreau eu sa spun e ca anumite chestii sunt utile numai impreuna, in colaborare:
1. ai dreptate in ce spui, dar daca, asa cum spui, utilitatea este golul pe care il ofera casa, cat de util ti se pare golul, fara pereti, adica sa stai in aer liber in camp :)) Sunt utile zidurile si golul pe care il creeaza intre ele, care iti permite sa traiesti intre peretii casei, dar nici fara pereti nu rezolvi nimic…deci impreuna :)
2. Nu cred ca trebuie sa guverneze doar sentimentele atunci cand iubesti…e adevarat ca sentimentele umbresc ratiunea, mai ales la inceput, si vezi cam numai ce simti :), dar cu timpul trebuie sa existe un echilibru intre sentimente si ratiune, iar iubirile care rezista si interventiei ratiunii si acestui echilibru, sunt de fapt iubirile menite sa dureze :)
.-= rontziki´s last blog ..Poveste… =-.
1. Deci ajungem la ideea de simbioză. Atît golul, cît şi zidurile care ăl cuprind au fiecare rolul lor şi formează ceva util numai împreună. Veşnicul yin-yang. Cred că e un princpiu universal :)
2. Eu am fost întotdeauna adeptul echilibrului în orice. Şi în restabilirea lui atunci cînd lucrurile tind să deraieze numai într-o anumită direcţie. Mă bucur că sunt singurul extraterestru care crede în ideea de echilibru ;)
“inima are ratiunile sale pe care ratiunea nu le cunoaste”
daca ratiunea nu inseamna numai calcul,si preia calitatile iubirii,atunci pot sa zic ca iubirea cat si ratiunea sunt in siguranta,dar trebuie intai sa descoperi calitatile iubirii,si pe acelea numai in tine,in sufletul tau poti sa le gasesti.cineva zicea ca ratiunea include tot ceea ce nu e orb,tot ceea ce are semnificatie,credeti ca iubirea e departe de asa ceva?orbii se arunca in bratele iubirii pt a gasii puterea de a se vindeca sau sa devina si mai orbi?
.-= clarisa´s last blog ..REALITATEA =-.
Cum îi spuneam şi lui @Rontziki, echilibrul cred că este soluţia în orice. Pe termen scurt, extremele îşi au rolul lor. Dar pe termen lung, totul are nevoie de un echilibru pentru a rezista în timp.
…si s-au schimbat multe de cand cu duca mea … :))
.-= Orianda´s last blog ..Mi-a fost dor! =-.
Bine ai revenit! Vezi, n-ai fost dusă chiar degeaba. Ai parte de surprize la revenire. Sper că-ţi place ;)
.-= Saturnianul´s last blog ..Utilitatea nimicului =-.