Saturnianul

Mărturisesc că atunci cînd am auzit de noul album Vama al formaţiei Vama (urmaşă a defunctei Vama Veche; apropo, ar fi fost tare să se numească Vama Nouă ) am fost reticent în a “pune botul”. Aveam în minte celebrele Nu am chef azi, Calul din Marlboro, Hotel Cişmigiu, Vara asta care mi-au plăcut şi îmi mai plac şi acum la nebunie, dar şi ceva din sound-ul ultimelor melodii de dinaintea destrămării formaţiei, sound care nu mi-a plăcut deloc.

Deşi sunt deschis la schimbări şi la nou, mi-am zis că ceva mai bun decît ce ştiam eu nu cred că ar mai putea aduce Tudor Chirilă, ceva care să-mi placă să ascult. Ascultasem cîteva acorduri din Pe sîrmă şi îmi plăcuse oarecum… Dar eram încă reticent.

Totuşi am mers pe site-ul VamaMusic, am plătit 4 Euro + TVA prins SMS şi am descărcat albumul. După ce l-am ascultat, pot să spun că îşi merită banii cu prisosinţă. Este un sound nou faţă de acele clasice de care vă vorbeam la început dar este un sound care se acordează perfect cu frecvenţa muzicală a creierului meu. Iar mesajele melodiilor sunt suficient de profunde pentru a trebui să le asculţi şi cu capul, nu doar cu urechea…

Favoritele mele: Pe sîrmă, Bed for love, Cîrtiţa – unde duetul chitară/pian care începe cam pe la jumătatea melodiei este absolut superb, aduce ceva din sound-ul Radiohead (ascultaţi melodia Just şi veţi înţelege ce zic) şi Fotomodele al cărei intro de pian este de asemenea superb.

Un album de ascultat, cu o muzică care nu se mai adresează doar celor care merg să facă nebunii pe plaja din Vama Veche, ci şi celor care vor să regăsească un strop de filozofie în muzică.