Saturnianul

La sfârşit de 2007 am şi eu, ca toată lumea, o listă a realizărilor şi nerealizărilor anului care se încheie, o balanţă a lucrurilor bune şi a celor… mai puţin bune. Evit să folosesc sintagma “lucruri rele” fiindcă încă îmi place să cred cu încăpăţânare că nu există lucruri rele, ci numai lucruri care nu sunt bune pentru mine, care nu îmi plac şi nu mi se potrivesc mie, care nu îmi fac plăcere mie, care mă întristează pe mine. Şi atunci sunt lucruri mai puţin bune, nu rele.

Ce a fost bun:

• am avut suficientă voinţă şi încredere în capacitatea de regenerare a organismului meu pentru a reuşi să trec pe lângă alienarea care mă aştepta dacă aş fi continuat supliciul programului de recuperare a mersului
• am savurat din plin plăcerea de a şofa din nou, după ce 6 luni am fost obligat să stau departe de maşină
• am găsit o sursă de venit făcând ceea ce-mi place şi reuşind să rămân stăpân peste timpul meu
• am redescoperit o pasiune mai veche, fotografia
• am petrecut mai mult timp decât oricând cu prietenul meu cel mai bun
• am asistat la naşterea frumoasei poveşti de dragoste a aceluiaşi prieten
• au apărut oameni noi în viaţa mea; mulţi au fost doar în trecere, câţiva au rămas cu statutul de “ocazional”, iar alţi câţiva îmi doresc să-i cunosc mai bine
• am cunoscut o persoană minunată care a reuşit cu atâta uşurinţă să spargă lanţurile grele în care, cu nişte ani în urmă, ferecasem sentimentele, iubirea şi compasiunea din mine pe care le declarasem inutile la acea vreme

Ce a fost mai puţin bun:

• a fost anul suferinţelor fizice şi sufleteşti pentru mine
• am petrecut 1 lună şi jumătate în spital, din care 3 săptămâni ţintuit în pat după ce, la sfârşitul lui decembrie 2006, am “reuşit” să-mi fracturez rotulele ambelor picioare. Aici mi-a fost dat să văd multă suferinţă, durere şi scene ce păreau desprinse dintr-un film horror cu un torţionar sângeros. A urmat apoi, la două luni, operaţia de paratiroidă
• am sărbătorit împlinirea vârstei de 10 ani a cuţului meu la… cimitirul “Raiul Animalelor” cu flori şi o candelă puse pe mormânt
• a trebuit să-mi dau mountain-bike-ul pentru a putea rămâne în continuare o persoană validă, pe picioarele mele
• am fost chinuit de insomnii prea lungi şi prea dese
• n-am reuşit să încep romanul pe care mi-am propus să-l scriu

Totuşi, per ansamblu, 2007 a avut destule lucruri bune pentru a reuşi să trec peste cele mai puţin bune şi să-l numesc un an… plăcut în cea mai mare parte şi magic în ultimele sale două săptămâni. Cu toate astea îmi iau adio de la el şi aştept să îmbrăţişez un 2008 plin de iubire, oameni frumoşi mai ales în spirit, realizări şi inspiraţie.

LA MULŢI ANI tuturor!

8 răspunsuri la “Zodia balanţei”